In ziua in care Guvernul a primit votul de incredere al Parlamentului, printre zecile de jurnalisti care ocupau locurile din lojele salii de plen se zarea o persoana discreta. O femeie care care zambea si lacrima in acelasi timp. Am intrebat-o de ce are emotii si am aflat: se numeste Marioara Samoila, vine din Savarsin (judetul Arad), si este cea dintai invatatoare a lui Daniel Funeriu, noul ministru al Educatiei. ZIUA i-a luat un scurt interviu.

Cum era elevul Daniel Funeriu ?

M.S. : Exceptional din toate punctele de vedere. Timid totusi, dar de o ambitie cum rar intalnesti. Nu stiu de ce m-a iubit atat, poate pentru ca atunci ii murise mama si asa am inteles eu ca s-a atasat mult de mine. Si eu l-am iubit foarte mult si il iubesc si acum. De aceea sunt langa el si astazi, cand e o zi asa de importanta pentru el. Eu sunt de fapt un simbol al dascalilor, sa zic asa.

V-ati imaginat vreodata ca va fi ministru al Educatiei ?

M.S.: Este un om destept, cum rar intalnesti asa ceva. Atatea studii cate a facut, si in strainatate, in Japonia cat a stat, cercetari...

Cu ce se deosebea elevul Funeriu de restul colegilor ? Iesea cu ceva in evidenta ?

M.S. : Nu, copiii sunt toti la fel cand sunt mici. Era bun la sport si avea o umbra de tristete pe fata. Era foarte serios, dar ambitios, foarte ambitios si cu foarte mult bun simt. Si la sport era foarte ambitios, sa nu care cumva sa fi fost altul in fata lui la alergare. Eu zic ca este cel mai potrivit pentru acest post (n.r. de ministru al Educatiei, Tineretului si Sportului) .

De ce ?

M.S.: Iubeste dascalimea. El vrea, doreste sa faca ceva pentru Invatamantul romanesc, sigur pentru asta s-a luptat. Pentru ca altfel statea in alte tari, stiu ca e foarte bine pus la punct material si lucreaza la un institutut de cercetare prin Germania, dar vrea sa faca ceva pentru noi, pentru romani. Eu sunt in prag de pensie acum, dar ii doresc mult success. Si sunt sigura ca va face ceva.

Ce sperati sa faca ? De fapt, daca v-ar intreba pe dumneavoastra, care ar fi primul lucru pe care i l-ati recomanda sa il faca in calitate de ministru ?

M.S.: In primul rand sa dea salarii mai mari pentru dascali. Apoi scolile, sa fie mai bine puse la punct. Sunt multe lucruri pe care el le stie mai bine.

In afara de salarii, ce credeti ca ar mai trebui schimbat ?

M.S. : Sunt multe de schimbat. Deocamdata sa treaca aceasta criza, el stie mai bine.

Ati batut un drum lung pana aici, de la Savarsin...

M.S.: Da, special pentru el am venit sa ii fiu alaturi in aceasta zi. Mi se pare cea mai importanta zi.

Domnul Funeriu n-a spus nimanui ca sunteti aici.

M.S.: Este o dovada de modestie, sunt sigura ca ma iubeste si acum, poate mai mult decat inainte, cand era copil, Acum isi da seama poate. L-am iubit si il iubesc si eu, si iubesc copiii, poate asta este secretul...

In ochii dumneavoastra ministrul Educatiei este tot un copil?

M.S. : Da ! Eu ii spun pe nume, Daniel Funeriu ! Cum sa nu ? Pe Daniel din pacate nu l-am vazut timp de 32 de ani ! Cand a fost europarlamentar m-a dus si la Bruxelles, tot ca simbol al recunostiintei pentru dascali. Nu ca am fost eu mai presus de altcineva, de alti dascali, dar pe mine m-a considerat simbolul dascalului romanesc.

E normal, ati fost primul sau indrumator...

M.S.: Da... cand venea tatal sau - care era profesor universitar - la sedintele cu parintii, tot imi spunea: "Daniel face numai cum a spus tovarasa invatatoare ".

Sa intelegem ca era foarte ascultator...

M.S.: Da, normal. Era premiant. Imi pare rau ca nu stiu exact evolutia sa in clasele urmatoare, ca numai in clasa intai a fost la Savarsin... am sa stau mai mult de vorba cu el si sper ca imi va spune. Ma rog lui Dumnezeu sa ii dea putere, in primul rand, pentru ca ii va fi greu, nu e usor ce face. Ii doresc mult success, sa nu ne uite !

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/news.php?id=48098&data=2024-07-07