"Regina Maria a plecat din Romania spre Paris la 1 martie 1919. (...) Maria a Romaniei a pornit sa convinga Puterile occidentale in privinta Transilvaniei, Bucovinei, Dobrogei si Banatului. Era evident pentru multi ca Regina Maria a Romaniei avea un talent extraordinar de a trata cu oamenii, asa ca, la inceputul anului 1919, unii s-au gandit ca acest talent ar putea fi folosit pentru ajutorarea tarii. Reprezentantii oficiali ai Romaniei la Conferinta de Pace, care se desfasura la Paris, se achitau destul de prost de sarcinile lor. Ca rezultat, planurile Romaniei de expansiune postbelica erau un pericol.

(...)

Miercuri 5 martie 1919, dimineata, scriitoarea franceza Colette a luat-o inainte celorlalti reporteri si s-a urcat in trenul regal pentru a-i lua un interviu Reginei inainte de sosirea ei oficiala la Paris. (...) "Este magnifica...", scria a doua zi Colette in Le Matin. (...) "Ferice de orasul Paris, Maiestate, ca poate intampina o Regina atat de frumoasa", a murmurat marea scriitoare cand s-a despartit de Regina.

(...)

Jos, in Place Vendome, tricolorul romanesc flutura la intrarea in hotel (Ritz - n. red.), iar langa usi astepta un detasament de jandarmi in uniforma, cu misiunea speciala de a asigura protectia Reginei. Dupa luni de infrangere si deposedari, Maria aparea deodata in Europa de Vest ca steaua cea mai stralucitoare din Orasul Luminilor. (...)

Popularitatea avea si inconveniente. Grupuri de admiratori asteptau in jurul Pietei Vendome cu speranta ca o vor zari pe Maria sau pe fetele ei. In ciuda garzii permanente, Regina nu putea iesi la cumparaturi fara a fi inconjurata instantaneu. In drum spre Opera masina ei a fost inconjurata de multimea care, in entuziasmul ei, a ridicat-o, ingrozindu-i pe cei dinauntru. (...) Venea si pleca maiestuoasa, primea musafiri, acorda audiente, dadea receptii si participa la receptii oficiale si private in onoarea ei. Era fotografiata, infatisata in jurnale, intervievata, scandalos de laudata, se profita de pe urma ei si se vorbea despre ea pretutindeni.(...)

Registrul de oaspeti de la Hotel Ritz reflecta popularitatea enorma a Mariei, Regina primea si la Opera, unde i se daduse o loja intre coloane drapate cu tricolorul romanesc si decorate cu flori. La Comedia franceza a fost aclamata in pauze. "Strigatul Vive la Reine!" (Traiasca Regina!) a devenit foarte obisnuit la Paris.

Dar nu intalnirile cu vechii prieteni si aclamatiile publice erau scopul vizitei Reginei la Paris. A doua mare incercare a Mariei, o intalnire pentru care fusese pregatita amanuntit si cu emotie de Ion Bratianu, era o confruntare cu insusi Clemenceau, omul acela scund cu umeri adusi, cu sprancene stufoase, caruia i se spunea "Tigrul" si care detesta Romania, il ura pe premierul ei si pacea ei separata. (...)

"Are anumite motive de nemultumire impotriva Romaniei de care se cramponeaza ca o lipitoare si au fost unele momente in care ne-am privit tinta unul pe altul ca doi luptatori", scria Maria. "M-a atacat frontal in legatura cu Romania:

- Ati tratat cu fritii in 1918, inainte de armistitiu.

- Da, dar eram inconjurati si de inamic si de aliatii nostri care devenisera bolsevici. Eram incoltiti ca un animal haituit.

- Nu-mi spuneti mie povestile astea, dumneavostra erati pentru rezistenta. Dumneavostra insiva, a ripostat el privind-o pe regina drept in ochi, cu ferocitate. (...)

Ea a adus in discutie "problema delicata" a frontierelor. Clemenceau, incruntat si muscandu-si buzele, era greu de infrant.

- Credeti ca revendicarile Romaniei sunt juste? Altii au cereri similare. Sarbii, de exemplu, care s-au luptat cu atata vitejie... vor o parte din Banat, locuita de ei, iar ei sunt sustinuti de englezi.

- Da, dar punctul de vedere al englezilor este foarte detasat. Nu cred ca ei inteleg prea multe despre tarile noastre mici si nici ca stiu prea multe despre geografia Balcanilor. Vrem intregul Banat, astfel incat Dunarea sa fie granita noastra nationala.

- Ce?! Maiestatea voastra vrea intregul Banat pana la Tisa? Dar este partea leului!

- Tocmai de aceea am venit sa vorbesc cu varul lui primar, "Tigrul", a raspuns Maria, si discutia s-a incheiat in hohote de ras. (...)

Clemenceau a spus ulterior ministrului roman in Franta: "O Regina ca a voastra trebuie primita cu toate onorurile militare, cu maresalul Foch (comandantul suprem al armatelor aliate) in front". Presedintele Poincare i-a spus Reginei ca atitudinea lui "Clemenceau fata de Romania s-a schimbat mult de cand Maiestatea Voastra v-ati reprezentat tara". Chiar si Bratianu a recunoscut ca Maria "a facut mai mult... in cateva zile... decat facuse el intr-o luna sau sase saptamani".

Fragment din "Ultima romantica. Viata Reginei Maria a Romaniei" de Hannah Pakula. Editura Lider, 2004.

Hannah Pakula a primit in 1989 premiul pentru cea mai buna biografie a anului acordata de ziarul "London Sunday Telegraph". In prefata cartii, autoarea spune ca a vrut sa inteleaga "cum a fost posibil ca o femeie, cu atat mai mult o Regina, care a fost simbolul reusitei si frumusetii generatiei sale sa fie data uitarii si chiar discreditata intr-un interval de 50 de ani de la moarte".

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/news.php?id=43095&data=2024-07-05