Te uiti la el... si nu e. Asta mi-am spus intr-o dimineata de aprilie cand, obisnuita sa trag cu ochiul, involuntar, la vitrinele unui magazin de firma de la Universitate, sa vad ce si cum se mai poarta, am constatatat ca manechinele din plastic disparusera. O data cu ele, si rufaraia insirata, dupa culori si modele, intr-un decor voit interesant. In locul lor....o panza colorata infatisand un inger cu o tigara in gura. Un gest artistic deopotriva socant si riscant, la o prima impresie... Proiectul artistic inedit, "Atelier in tranzitie, tranzitie in atelier" (A.i.T), reprezinta o premiera fericita pentru Bucuresti si pentru Romania. "Atelierul de tranzitie" e sustinut, artistic si financiar, de un grup de patru artisti: Judit Balko, Constantin Cioc, Francisc Chiuariu si Mihai Balko. Acestora li s-au alaturat, pe parcursul a mai bine de trei saptamani, de la vernisajul din 6 mai, un numar impresionant de artisti-invitati. Tinerii sunt avizi de asemenea manifestari, ne-o spun si artistii, o vedem si noi, cat timp ne aflam in "casa" lor temporara. Plecam. Or sa plece si ei. Ramane insa o problema: finantarea pentru extinderea initiativei. Zilele lui Mai sunt pe sfarsite. Nu se stie unde vor pleca tinerii artisti, si, trist dar adevarat, nimeni din Primaria Capitalei nu pare a fi dispus sa le ofere o alta destinatie...

ATELIER IN TRANZITIE - TRANZITIE IN ATELIER, un joc de cuvinte in spatele caruia se revela privirii curiosilor de toate varstele un proiect artistic fara precedent in Romania moderna. Pentru ca, pana pe 31 mai, artistilor si invitatilor lor ( Magda & Bogdan Pelmus, MIihaela Pirvu, Aneli Munteanu, Raluca Hoisan, Mihai Zgondoiu, si multi, multi altii) li se ofera, gratuit, posibilitatea sa isi expuna lucrarile intr-un cadru neconventional, sa asiste, liber, la procesul de lucru, si sa interactioneze cu artistii. Pe panza, pe rigips sau carton, din gips sau simplu, cu markerul pe hartie, gandurile si gesturile artistilor sunt transpuse in concret pe loc, in vazul tau, al privitorului manat de un dram de curiozitate sau, de ce nu, de un geniu artistic inca nedescoperit. Da, e adevarat si mai ales, posibil! Atelierul in tranzitie, deopotriva atelier (o premiera in aplicarea, si la noi, a conceptului de "work-in-progress"), spatiu de finisare si expozitie, propune, ca niciodata pana acum, o alternativa la tabloul gata inramat si luminat cuminte, de o lumina difuza, intr-un muzeu.

Pana pe 31 mai ii puteti vedea pe cei patru artisti la lucru, pictand sau sculptand, de dimineata pana seara, dupa orele 22. Puteti simti mirosul de vopsele si sa va treceti printre degete rumegusul ramas dupa ce lemnul prinde forma imaginata de Judit Balko. Nu exista limite, si nici nu trebuie sa platiti vreun bilet. E liber! Liber la arta!

Inca de intrarea in atelier ne intampina, extrem de gentil, Francisc Chiuariu, unul dintre promotorii AiT. Ne spune povestea proiectului si ne arata peretii "incarcati" cu arta contemporana. Fiecare coltisor din ceea ce era odata magazinul de haine, fiecare camera, fiecare oglinda din fostele cabine de proba, are ceva de spus si de aratat. Artistilor li s-a oferit, de catre proprietarul spatiului, posibilitatea de a crea si expune, timp de o luna, in locul respectiv. Pentru cei care intra pentru prima oara in Atelier, cat si pentru cei care ii trec pragul pentru a doua sau a treia oara (se intampla, ne asigura Francisc Chiuariu, in cazul studentilor de la facultatile din jur: Arhitectura, Litere sau Istorie, care revin si comenteaza asupra schimbarilor din Atelierul aflat intr-un permanent "proces de realizare") exista un jurnal, pe zile, in care sunt consemnate, cu markerul, de catre cei patru organizatori, "miscarile" din interior. Inscrisurilor li se adauga zeci de fotografii cu cei care au vizitat atelierul-expozitie (printre acestia un numar mare de straini -olandezi sau germani).

Cum mai rar se intampla in muzeele si galeriile de arta din Bucuresti, cel putin, usa Atelierului este mereu deschisa, de la primele ore ale zilei si pana tarziu dupa 22... Putina lume se astepta, recunosc asta si artistii insisi, ca atata lume, tineri mai ales, sa isi doreasca sa petreaca minute bune, seara dupa zece, intr-un loc in care se picteaza, cu usile deschise, chiar si mult dupa apusul soarelui. Doua camere mari intr-un singur loc artistic, prietenos si...temporar (merita amintit, a cata oara!), dar caruia i se aduc permanent modificari semnificative, o data la cel mult zece zile. Cu o multime de noutati pentru consumatorul roman de arta. Ni se ofera, liber, de exemplu, posibilitatea de a asista la un "performance in vitrina" (mai exact, artistul picteaza, in timp real, vitrina fostului magazin de haine). Si de data aceasta, artistii implicati in proiect au fost incantati sa constate un grad mare de receptivitate din partea privitorilor, care, au asteptat, curiosi, de pe trotuar, ca in spatele sticlei sa "rasara" plasmuirea imaginatiei profesionistilor.

"Spatiul in care se manifesta un artist este intr-o continua miscare, opera lui de arta este tranzitorie odata cu autorul ei. Acesta are capacitatea de-a modela cadrul in care plaseaza arta sa", suna crezul celor patru. Va intrebati, probabil, cum au reactionat cei ce tranziteaza centrul Bucurestilor in aceste zile, in fata disparitiei unui magazin de haine in vederea transformarii lui, timp de o luna, intr-o galerie de arta interactiva. Atat Judit Balkom, cat si Francisc Chiuariu ne spun ca, asa cum se asteptau, au fost si pareri pro, dar si contra. Daca tinerii au imbratisat aproape imediat ideea, parand ca asteptau de (prea) multa vreme o asemenea deschidere catre arta si "culisele" concretizarii ei, nu acelasi lucru se poate spune despre "tinerii anilor '40", care considera ca arta contemporana, si, implicit exponatele din atelier "nu sunt nimic". Mai mult, unii reprezentanti ai varstei a treia se declara usor indignati "de ce a ajuns Libraria Eminescu".

E greu sa multumesti pe toata lumea, spune o vorba. Si, daca e sa ne luam dupa gura sloboda a targului, care acuza sus si tare ca "tineretul" nu mai are preocupari "serioase", Atelierul e dovada contrariului. Numai in cele cateva zeci de minute cat am discutat cu artistii, prin "casa de tranzitie" au trecut, cate doi, cate trei, adolescenti si adolescente cu priviri mari si curioase. Pareau interesati sa parcurga cat mai mult din jurnalul aflat la intrare, pe peretele din stanga al Atelierului (cu continuare pe peretii dinspre fostele cabine de proba ale magazinului). Fie ca sunt vechi clienti ai magazinului, veniti la cumparaturi si ajunsi din intamplare intr-o galerie, fie ca sunt atrasi de un loc la umbra, afara fiind, la ora respectiva, peste 30 de grade, nu asta conteaza. Ceea ce e cu adevarat important e ca tinerii intra aici si ca, majoritatea dintre ei, uita sa mai plece. Asta spune atat de multe despre un astfel de proiect. E nevoie de un asa spatiu, consumismul in arta, dus adesea la extrem, trebuia eliminat. In acest moment, in Romania nu exista evenimente in care tinerii sa se regaseasca. Asta e parerea grupului de patru artisti stabiliti, temporar, pe Bulevardul Regina Elisabeta nr. 16. Atelierul in tranzitie a fost, pana la acest moment, un succes. Dovada stau si cele trei panze maaaari, incarcate de impresiile privitorilor.

Nu e frumos sa incheiem cu aspectele "umbroase" de care s-au lovit cei patru artisti. Dar nici corect sa nu o facem. Si asta pentru ca proiectul de fata a fost posibil doar datorita finantarii proprii. Fondurile pentru promovare au venit, asadar, din buzunarele artistilor. Pana la ora scrierii materialului, promisiuni concrete de finantare din partea unor persoane private cu posibilitati financiare, nu au venit. Si mai e ceva. Desi in Bucuresti exista sute de imobile care ar putea deveni, prin implicarea Primariei Capitalei, spatii de manifestare a artistilor fara ateliere, nimeni nu le intinde o mana. Ne dorim sa mai vedem astfel de initiative materializate in Bucuresti. Ne ajuta cineva?

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/news.php?id=6801&data=2024-07-04