Bataia pe postul de prim-ministru a atins, in Romania, o culme a prostului gust, acest inalt post fiind revendicat de oameni nepregatiti si fara experienta politica, precum domnul Crin Antonescu. Dintre candidatii la aceasta functie - care se apropie de standardele occidentale - eu nu-i vad decat pe domnii Calin Popescu Tariceanu, caruia liberalii nu i-au mai acordat, insa, increderea si pe domnul

Emil Boc, profesor de drept public la Universitatea din Cluj. In niciun caz nu poate reveni functia de prim-ministru, intr-un stat modern, unui profesor secundar de istorie si fara experienta politica, precum domnul Antonescu.

Altele sunt pretentiile la functiile de vice prim-ministri! Cetatenii Romaniei si strainatatea ar saluta probabil pe un Crin Antonescu, seful Partidului National Liberal, ca vice prim-ministru, iertandu-i derapajele alaturi de PSD si afirmatiile arogante ca niciodata nu va colabora cu Traian Basescu (in politica sa nu folosesti niciodata cuvantul "niciodata").

Electoratul liberal, fie el condus de domnul Boc sau de domnul Antonescu, are, insa, dreptul la o satisfactie majora, dar nu la postul de prim-ministru, pentru care domnului Antonescu ii lipseste calificarea. O lectie merita domnul Antonescu, insa, pentru aroganta de a fi spus: "eu trebuie

sa fiu premierul tarii", in conditiile in care ii lipsea baza electorala necesara.

Ca domnul Antonescu nu stie sa aprecieze valorile, rezulta, de altfel, si din echipa ce si-a ales-o pentru negocierile cu PDL, formata din cei mai putini specializati

dintre liberali, daca il exceptam pe domnul Varujan Vosganian. Echipa

ar merita, insa, un examen in fata opiniei publice...

Apropo, cel mai specialist dintre liberali - domnul Calin Popescu Tariceanu - lipseste din echipa, desigur, pentru ca a preconizat prietenia cu PDL...

Pentru o corecta selectie, nu-i suficient sa angajezi specialisti straini.

Ambasadorul american la Bucuresti, Mark Gitenstein, i-a sfatuit, insa, pe politicienii romani sa termine cu certurile. Intre cele cinci sfaturi ale ambasadorului, unul priveste si presa de la Bucuresti, care si-a pierdut credibilitatea in cursul campaniei electorale. Mogulii sustinatori au avut contributia lor majora.

In acest proces de decantare, domnul Crin Antonescu ar putea avea un rol important. Sa-i uram, deci, nu renuntarea la putere, ci la obsesia puterii... Caci, precum orice obsesie, ea frizeaza patologicul...

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=263351&data=2009-12-19