Nu a vazut fata cenusie si opresiva a comunismului

Zsuzsanna Clark, care a crescut in Ungaria comunista, tine sa-i contrazica pe cei care sustin ca traiul in acele vremuri era unul nefericit. Satula de intrebarile pe care i le pun cu privire la copilaria ei multi oameni convinsi ca ea va vorbi despre securitate sau cozi interminabile la paine, unguroaica a decis sa relateze pentru "Daily Mail" in detaliu cum a trait in perioada comunista. Din povestea ei, rezulta ca Zsuzsanna Clark a fost cat se poate de multumita de traiul de care a avut parte in Ungaria comunista, ea descriind acea perioada ca fiind cea mai fericita din viata ei.

"Cand oamenii ma intreaba cum a fost sa cresc in perioada comunismului in Ungaria anilor '70 si '80, ei se asteapta sa le spun povesti despre securitate, cozi interminabile la paine sau alte asemenea lucruri neplacute si tipice pentru un stat condus de un unic partid. Ei sunt in mod invariabil dezamagiti cand le explic ca realitate a fost destul de diferita si ca Ungaria comunista, departe de a fi iadul pe pamant, era, in fapt, mai degraba un loc placut in care sa traiesti", a relatat Clark. "Comunistii le garantau tuturor un loc de munca, o educatie buna si ingrijire medicala gratuita. Violentele erau ca si inexistente", a spus ea. "Dar poate ca cel mai bun lucru dintre toate era sensul pe care-l avea pe-atunci notiunea de camaraderie, un spirit care lipseste in tara mea adoptiva, Anglia, si, intr-adevar, si in Ungaria zilelor noastre.

Oamenii aveau incredere unul in altul si ceea ce aveam, imparteam", a explicat Zsuzsanna Clark, care s-a nascut in 1968, intr-o familie din "clasa muncitoare". Ea a povestit ca Janos Kadar, presedintele tarii, reusise sa transforme Ungaria in "cea mai fericita baraca" din Estul Europei. "Probabil ca aveam mai multe libertati decat orice alta tara comunista", a spus unguroaica, adaugand ca, unul dintre marile avantaje ale perioadei, era ca oricine isi putea permite sa plece in vacante. In plus, a aratat ea, "Sistemul educational din Ungaria era similar cu cel care exista in Marea Britanie la acea vreme (...). Standardele academice erau foarte inalte si disciplina era stricta". Zsuzsanna Clark a marturisit ca a iubit perioada in care a fost eleva si ca i-a placut sa faca parte dintre pionieri. "Multi din Vest credeau ca a fost o tentativa cruda de a-i indoctrina pe tineri cu ideologie comunista, dar a fi pionier te ajuta sa inveti lucruri importante in viata, precum a construi o prietenie sau importanta de a munci in beneficiul comunitatii", afirma unguroaica. "Astazi, chiar si cei care nu se considera comunisti privesc in urma la perioada in care erau pionieri cu o mare afectiune", sustine ea.

Vorbind despre cultura, Zsuzsanna Clark a explicat ca aceasta "era considerata extrem de importanta de catre guvern". "Comunistii nu doreau sa restrictioneze lucrurile mai fine ale vietii, transformandu-le intr-un apanaj excusiv al clasei de sus si de mijloc - cea mai buna muzica si literatura erau disponibile tuturor celor care doreau sa se bucure de ele. Asta inseamna ca se alocau fonduri generoase orchestrelor, operelor, teatrelor si cinematografelor. Pretul biletelor era si el subventionat de stat, astfel incat oricine isi putea permite sa mearga la opera sau la teatru". "Case de cultura" erau deschise in orice oras sau sat, astfel incat provincialii din clasa muncitoare, precum parintii mei, puteau avea cu usurinta acces la arta si la cei mai buni artisti", a povestit unguroaica, precizand ca si programul de televiziune abunda in emisiuni culturale. "Desi traiam sub "comunismul de tip gulas" si aveam mereu destula mancare, nu eram bombardati cu reclame la produse de care nu aveam nevoie", a adaugat ea. "Cand comunismul s-a sfarsit in Ungaria in 1989, nu numai ca am fost suprinsa, dar am fost si intristata, la fel ca multi altii.

Da, au fost oameni care s-au ridicat impotriva guvernului, dar cei mai multi dintre oamenii obisnuiti - precum cei din familia mea - nu au luat parte la proteste. Vocea noastra -vocea celor a caror viata a fost imbunatatita de comunism - este arareori auzita atunci cand se discuta despre cum era viata dincolo de Cortina de Fier. In schimb, relatarile pe care le auzim in Vest vin aproape mereu din partea emigrantilor bogati sau a dizidentilor anti-comunisti", a spus Zsuzsanna Clark. In ciuda atitudinii ei extrem de nostalgice, unguroaica a trebuit totusi sa recunoasca ca au existat si aspecte negative ale comunismului. "In timp ce calatoriie in alte tari socialiste nu erau restrictionate, calatoriile in Vest erau problematice si nu erau permise decat odata la doi ani. Putini dintre noi erau incantati de lectiile obligatorii de rusa. Existau restrictii si un nivel exagerat al birocratiei, iar dreptul de a critica guvernul era limitat", a admis Clark, concluzionand insa ca "in ciuda acestor lucruri, cred ca, luate in ansambu, apectele pozitive le-au intrecut pe cele negative".

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/news.php?id=41891&data=2009-10-17