Cei care isi inchipuie insa ca acelasi scandal cu revocarea face parte dintr-un iscusit plan de castigare a alegerilor de catre presedintele in functie isi fura singuri caciula cu un zel demn de o cauza mai buna. Daca telul final al acestui incalificabil haos ar fi fost o simpla manevra de isterizare a PSD, n-ar fi fost nevoie de o tona de incoerente si razgandeli absolut penibile chiar si pentru reputatia definitiv prabusita a dlui Boc. De pe margine, lucrurile se vad mult mai jalnic, ca un machiaverlac stupid care a incercat sa-l inlocuiasca la Interne pe Nica cu Blaga, pentru a putea fura in liniste niste alegeri care risca sa fie imposibil de castigat altfel.

Din clipa in care am vazut ca primul act normativ destul de important (sau de avuabil) pentru a fi revendicat cu indreptatita mandrie pioniereasca de dl prim-ministru Boc a fost facut praf de Curtea Constitutionala, n-am mai facut vreun secret din convingerea mea de neclintit ca avem un guvern de ageamii. Cum sa nu conchid ca avem cel mai incompetent guvern de la Cuza incoace cand vad ca ne-au indatorat pe doua generatii doar ca sa alimenteze acest "bellum omnium contra omnes", numai bun in vreme de criza? Nu s-a gandit nimeni sa mai reduca din ministere, dimpotriva, a inventat doua (si-un sfert, ca sa zic asa), bugetivore la culme. Nu s-a gandit nimeni sa mai taie din foloasele necuvenite ale regilor asfaltului sau din pensia raposatului Plesita, in schimb i-au scos pe judecatori din fire, si tot mai incearca reduceri de cheltuieli dupa brevetatul model ceausist al distrugerii sistemului de sanatate, al cercetarii, al invatamantului si al culturii.

Dl Boc - care vorbeste maiestuos despre sine la persoana a III-a de cand e prim-ministru - a facut acum alta boacana, daca pot spune asa, avicola: incordat sa se ratoiasca in direct la colegii de coalitie, a scapat porumbelul cu interimatul dlui Blaga, si si-a imaginat, biet, ca PSD o sa-l inghita cu fulgi cu tot. Drept care a luat foc nu doar PSD-ul ci si opinia publica, strafulgerata la gandul ca, dupa 20 de ani de alegeri cat de cat libere, cineva se poate gandi sa cumuleze calitatea de ministru al Administratiei si Internelor cu cea de sef al campaniei unuia dintre candidati. De la alegerile din 1990 nu s-a mai pomenit asemenea fatisa nerusinare. Ca dl Boc a inceput mintenas sa dea din cot in colt n-ar fi nicio surpriza, s-a tot intamplat, dar se vede limpede ca, de fapt, dl Basescu e cel care l-a impins la acest tangou degeaba, de vreme ce presedintele a ajuns sa se milogeasca la dl Nica sa-si dea singur demisia.

Analistii vor spune ca sunt naiva, oamenii seriosi vor crede ca prea ii subestimez pe actualii guvernanti. Poate. Dar daca respectam legea lui Okham, care ne invata sa nu cautam motivatii complicate acolo unde cele simple sunt satisfacatoare, trebuie sa ne resemnam, si sa luam criza actuala drept ceea ce este ea: dovada unei prostii monumentale a actualei guvernari. O prostie ingemanata cu trufie, ca nu degeaba se spune ca "prostul nu e prost destul/daca nu e si fudul"; o prostie cat Olimpul asupra caruia troneaza - cine altul decat Zeus insusi?

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=259472&data=2009-10-02