Mai tinerii nostri cititori se arata surprinsi de adevarurile descoperite in episoadele anterioare (22 si 29 mai), deoarece in scoala li s-a vorbit foarte putin sau deloc despre anii 1940-1944, cand o parte din Transilvania fusese ocupata de Ungaria lui Miklos Horthy. Doreau sa stie: cate judete cazusera sub acea ghilotina, de ce unii romani, si ei supusi aceleiasi terori, luau apararea concetatenilor evrei, cum se explica faptul ca tocmai sculptorul ungur Vida Gheza a creat Monumentul de la Moisei? Au fost si alte apeluri telefonice, privind abordarea documentat-riguroasa a acestui subiect atat de gingas...

Primul mesaj l-am primit de la scriitorul Gabriel Plesea, din New York, colaborator la mai multe publicatii romanesti din SUA: "ZIUA deschide o cortina in spatele careia au fost ascunse numeroase faradelegi, nu numai din timpul teroarei hothiyste dar si al celei comuniste, suportate de intregul popor roman. Voi insista sa fie preluate aceste episoade. Felicitari!". Inginerul Constantin Erbiceanu, reintors definitiv din Germania, a tinut sa-mi precizeze: "De-a lungul anilor petrecuti in strainatate, am cunoscut cativa evrei - romani si unguri - scapati din menghina cruzimii, si apreciez propunerea pentru acordarea titlului de Drept intre popoare Cardinalului Iuliu Hossu, datorita atitudinii si actiunilor sale pentru salvarea cat mai multor evrei din Clujul ocupat de unguri"... Erau fericitii salvati din Holocaust!

Dictatul de la Viena (30 august 1940) prevedea cedarea unei parti din Transilvania, cu o suprafata de 43.492 kmp si o populatie de 2.667.000 locuitori, dintre care 50,2% romani, 37,1% maghiari si secui, restul fiind germani, evrei si alte nationalitati. In cateva zile, fusesera ocupate judetele Bihor, Satu Mare, Ugocea, Maramures, Bistrita-Nasaud, Salaj, Cluj, Somes, Mures-Turda, Ciuc, Trei Scaune, ulterior incorporate oficial, printr-o lege adoptata de Parlamentul de la Budapesta (2 octombrie 1940). In noul teritoriu, 164.000 de evrei au devenit cetateni ai Ungariei, dar nu ei erau intaii "beneficiari" ai regimului opresiv, ci romanii, care reprezentau "inamicul public numarul unu" al maghiarimii. In multe localitati cu populatia majoritar romaneasca s-au petrecut fapte abominabile, inca de la inceputul lui septembrie: primii arestati, maltratati si ucisi au fost preotii, invatatorii, profesorii, dar si tarani, meseriasi, negustori, politisti, ziaristi.

Teroarea antiromaneasca a continuat 4 ani, intrecuta doar de "solutia finala" impotriva evreilor, odata cu ocuparea Ungariei de catre Germania (19 martie 1944), tara devenind protectorat german. Asa a inceput ghetoizarea iudaicilor si deportarea spre lagarele de exterminare.

Pentru Axa Berlin-Roma-Budapesta, vara lui '44 a insemnat un adevarat dezastru: debarcarea Aliatilor in Normandia si Actul regal de la 23 August. Trupele unguresti din nordul Transilvaniei primisera ordine stricte sa respinga, prin orice mijloace, ofensiva Armatei Rosii, care se indrepta spre Maramuresul istoric. Deoarece locuitorii satelor de pe vaile voievodale se "mutasera" in paduri si munti, stapanii vremelnici au adus in zona romani "concentrati" din alte judete, in lagare de munca fortata, meniti sa asigure constructia fortificatiilor de aparare. Pe langa alte blastamatii, jandarmii de front "tabori csendori" din Viseu de Sus au ales peste 30 de inlagarati (printre care 2 evrei) si i-au dus in Moiseiul pustiit, bagandu-i in doua case izolate de pe deal (14 octombrie 1944). Le-au dat foc si mitraliau din ferestre pe cei ce incercau sa iasa. Cazut sub mormanul de cadavre, a supravietuit doar taranul Vasile Petean, din Palatca (jud. Cluj); dupa plecarea asasinilor, ranit si plin de sange a iesit din acea casa arsa, fiind martorul incendierii intregului sat din buza trecatorii Pasul Prislop, pe unde aveau sa aflueze armatele... eliberatoare.

Dupa multi ani, s-a nascut Monumentul Martirilor, ridicat de "baciul Vida", imaginand un sanctuar dacic, din 12 siluete-stalpi de stejar, ca o mitologie a locului mereu ancorata in universalitate. La vremea respectiva, mi-a explicat ca "inainte de-a fi ungur si comunist, sunt maramuresan, respectand vorba veche cat a fi roman roman, pe pamantul lui stapan, unde si ungurii pot trai linistiti".

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=254153&data=2009-06-06