< Imprimare >      ZIUA ONLINE - CULTURA - joi, 28 mai 2009

O poveste reala, petrecuta in Budapesta anilor '40, intr-un film produs de Studiourile Castel Film

Glass House aduce razboiul in centrul Bucurestilor

O dimineata prea calda de mai si un soare dogoritor ce prevesteste o zi cu multe grade in termometre. Trec prin fata Muzeului National de Istorie si intru pe Strada Franceza care este mai aglomerata ca niciodata. Un camion, cateva masini vechi, motociclete, soldati, ofiteri germani, figuranti imbracati in haine de epoca. De o parte si de alta a strazii, pravaliile si-au deschis obloanele si ii imbie pe trecatori cu paine calda, flori si haine - ultima moda a anilor '40. Cateva doamne s-au oprit in fata unei vitrine si admira o haina neagra de blana. Un batran isi descurca barba in fata unei tinichigerii in timp ce masoara obiectele expuse. Am pasit in Budapesta anilor '40. E vreme de razboi. O motocicleta cu doi soldati germani trece in mare viteza si ridica in urma ei un nor de praf. Decorul ma fura, dar nu pentru mult timp. "Figuratia la cadru!" tipa intr-o portavoce un tanar cu plete. Apare in scurt timp si plutonul de soldati, gata pentru secventa pe care cei doi regizori, roman si american, impreuna cu directorul de imagine, o pregatesc.

Aflu ca ultimul dintre ei este operatorul preferat al lui Spielberg si il urmaresc. Dean Cundey a facut in cariera lui peste 100 de filme: Jurassic Park, Hook, Apollo 13, Back to the Future, What Woman Want sau Romancing the Stone sunt numai cateva dintre cele care i-au adus importante premii la festivaluri internationale de film. Parca toti anii lui de cinematografie i s-au adunat in barba alba. Cu calm, deseneaza in aer miscarea camerei, regizorul aproba si in curand, in statii, se anunta "Motor".

Asa a inceput o zi de filmare in centrul Bucurestilor, acolo unde o echipa a Studiourilor Castel Film, impreuna cu alta venita tocmai din San Diego lucreaza la productia "Glass House". O poveste reala intamplata in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial la Budapesta, cand doi tineri se decid sa salveze cat mai multi evrei de la deportarea in lagarele naziste. Preiau identitatile unor ofiteri SS si, cu complicitatea unor elvetieni, reusesc sa falsifice acte de identitate si de munca ce le permit urmaritilor sa obtina adapost in "Glass House" - o fosta fabrica de sticla si sediul reprezentantei diplomatice elvetiene. Mark Schmidt este regizor si co-autor al scenariului.

Secventa de miercuri din Bucuresti vine dupa alte trei saptamani de filmare la Sighisoara, Biertan si in studiourile Castel Film, acolo unde a fost construita si cladirea principala a filmului - Glass House. Constructia respecta intocmai realitatea istorica, fiind realizata dupa documentele si imaginile de epoca.

Alaturi de actorii britanici Charles Hubell, Jonas Armstrong, Mark Wells, Simon Kunz si Gay Hamilton, in secventa filmata pe strada Franceza, ce reconstituie ziua in care trupele germane au intrat in Budapesta, joaca si actorul roman Andrei Aradits. Intre cadre, Andrei isi incalzeste vocea citind reclamele din vitrinele magazinelor unguresti. E vesel si pare sa nu-i pese de caldura de afara, desi costumierele l-au imbarcat intr-o uniforma groasa de de ofiter german.

"Fara telefoane, ochelari sau ceasuri!". Cei peste 100 de figuranti executa ordinul. E razboi, nu e vreme de glume. Dupa cateva poze pe care si le-au facut alaturi de actorii ce interpretau rolul ofiterilor germani sau langa masinile de epoca, femeile, barbatii si copiii si-au ocupat din nou locurile in cadru. Regizorul anunta "o dubla". Figuratia elibereaza drumul pe care trec acum soldatii si masinile armatei germane.

"A fost bine!", spune directorul de imagine. Echipa rasufla. E timp pentru o cafea si un pahar cu apa rece. Sub o umbrela, regizorul ne povesteste ca este multumit ca, dupa doi ani de cautari, a gasit locatiile perfecte pentru filmul sau in Bucuresti. Si echipa pe care si-a dorit-o. Putin dupa ora 12.00, parasesc strada Franceza cu regretul ca nu am putut vedea decat o parte din ceea ce se intampla in culisele unei zile de filmare.

"Si maine e o zi!" imi suna in minte o replica de final de film potrivita pentru un capat de aventura pe un platou de filmare.

VA URMA!

Fotoreportaj de Dana CONERTH

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/news.php?id=29130&data=2009-05-28