De fapt, se incearca manipularea electoratului lovit de criza si nostalgic prin intretinerea reflexelor conditionate ale unei "societati de pomanagii". Este semnificativ ca tocmai Adrian Severin, unul dintre putinii politicieni adevarati din tabara pesedista, critica in termeni duri manifestarile propriului partid, complice la o opera de subversiune sociala prin care oamenii sunt incurajati sa-si piarda demnitatea, sa ramana prizonierii mentalitatii de asistati, pornirilor josnice de acceptare a mitei electorale, sociale si morale. Trecerea de la Iliescu la Geoana poate fi rezumata in sintagma "un pas inainte, doi pasi inapoi". Actualul lider pesedist a facut posibil ceea ce era imposibil pe cand partidul era condus de Iliescu si Nastase: ascensiunea politica a lui Vanghelie in prima linie a politicii autohtone. Istoria stangii postcomuniste poate fi rezumata prin oscilatiile intre liberalism si proletcultism. Ipoteza ca Geoana ii poate lua locul la Cotroceni lui Basescu incepe sa devina un cosmar cu ochii deschisi, de care nu vom scapa decat dupa alegeri. De cateva luni am impresia ca rostul aruncarii in lupta a unor noi candidati prezidentiali este de a ne face sa vedem prin comparatie mult mai clar calitatile actualului presedinte. Cam uitasem de calitatile lui Basescu, in mare parte datorita lui si sustinatorilor sai, care au avut grija sa ii scoata in evidenta defectele si erorile, tot aparandu-l indiferent de situatie. Desi in materie de defecte toti candidatii sunt relativ egali, inca nu avem un contracandidat cu calitati superioare lui Basescu.

"Pomanagiul first!" - acesta este sloganul stangii romanesti, care se chinuie sa gaseasca un echivalent al celebrului slogan "people first". Oricine studiaza istoria revolutiilor mondiale stie cat de aberanta este ideea de a conferi "certificate de revolutionari" celor pentru care suprema recompensa a fost schimbarea regimului politic. Iar ideea de a da "tichete de masa" in loc de salarii decente a fost o pseudoprotectie sociala. Anul electoral 2008 a marcat cele mai mari recorduri (neoficiale, pentru ca n-au avut inspiratia sa-i invite pe editorii lui Guiness World Records) in materie de mita si pomana electorala, iar partidele importante nu s-au dat in laturi s-o practice. Daca ne gandim ca mita electorala a functionat din plin in 2008, un fel de varf relativ al prosperitatii autohtone, ne ingrozim cu privire la 2009, primul an al crizei globale.

In loc sa gaseasca remedii individuale si terapii culturale pentru sufletul bolnav al natiunii, politicienii sunt extrem de inventivi in gasirea unor solutii de prelungire a dependentei asistatilor. Nu asa se apara interesele clasei muncitoare, indiferent cat o mai fi ramas din ea si indiferent cat de reactionari sunt anumiti proletari, lumpenproletari, tarani dezradacinati, manelisti, pensionari si alte categorii de frustrati si inadaptati la dinamismul economic si social din postcomunism. Nu exista o baza sociala pentru stanga autohtona, pentru ca "pomanagii" pot fi oricand cumparati, manipulati sau pur si simplu castigati de extremistii de dreapta sau populistii postideologici. "Mici si bere" - variantele bastinase de junk food si fast food - sunt oferte electorale care pot veni din partea oricui speculeaza lipsa de imaginatie culinara si standardele gastronomice joase ale gloatelor. Sa nu ma intelegeti insa gresit! Nu vreau sa schimbam meniul, ci doar moravurile. Vreau sa schimbam numai moravurile, cum ar spune politicianul emblematic.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=252577&data=2009-05-04