< Imprimare >      ZIUA - OPINII - vineri, 3 aprilie 2009

Reducerea costurilor imposturii

Multe probleme pertinente pentru calitatea universitatilor noastre ajung pe prima pagina a ziarelor abia atunci cand devin explozive, asa cum s-a intamplat recent cu "scandalul generalilor". La originea acestor intamplari senzationale stau insa vicii de sistem care, odata identificate, pot fi corectate: este ceea ce propune un foarte bine gandit apel, lansat saptamana trecuta de reputatul sociolog, profesor al Universitatii din Bucuresti, dl. Dumitru Sandu, (si asumat de un mare numar de distinsi colegi din universitati din tara si din strainatate). Lasand la o parte detaliile tehnice (foarte importante de altfel), initiativa priveste un aspect general si doua cazuri speciale in procesul de atestare a profesorilor si conferentiarilor.

Aspectul general se refera la transparenta demersurilor si procedurilor concursurilor de ocupare a posturilor didactice superioare, conferentiar si profesor. Cazurile speciale se refera la acceptarea nejustificata a contestatiilor si la plagiat.

Pentru a evita orice nedumerire, precizez ca etapele unui asemenea concurs sunt urmatoarele: dupa publicarea postului si inscrierea candidatilor, comisia numita de rectorul universitatii respective evalueaza dosarul profesional al fiecarui candidat (lucrari de cercetare publicate, activitate didactica si stiintifica anterioara), si comunica decizia de atribuire (sau nu) a postului unuia dintre competitori; aceasta decizie e validata (sau nu) de Consiliul facultatii si de Senatul universitatii, dupa care intregul dosar e transmis unei comisii nationale de atestare formata din specialisti ai fiecarui domeniu, care acorda verdictul final, confirmand (sau nu) atribuirea postului. La fiecare treapta, deciziile pot fi contestate de cei interesati.

Apelul lansat de prof. Dumitru Sandu propune publicarea pe Internet a tuturor dosarelor de concurs ale candidatilor si a parcursului acestora pana la atestarea definitiva, inclusiv a grilelor operationale cu care lucreaza comisiile de specialitate, a listelor de admisi/respinsi si a justificarilor de decizii referitoare la atestare.

E vorba exclusiv de informaTii publice, care permit oricui sa inteleaga pe ce temei si in ce conditii respectiva persoana si-a cucerit galoanele universitare. Ar exista astfel sansa de a se limita drastic numarul dosarelor prea din cale-afara de contestabile, si mai ales a revenirilor succesive asupra unor decizii negative, dar drepte. Apelul contine de altfel si cateva principii operante in legatura cu rezolvarea corecta a contestatiilor: folosirea de catre comisiile de contestatii a acelorasi mape profesionale si a acelorasi grile operationale ca si cele din evaluarea initiala, cu interdictia expresa de a accepta adaugarea ulterioara de date aparute ca prin farmec; si, mai ales, obligativitatea institutiei organizatoare a concursului de a reactiona in scris, cu un raport serios documentat, in toate cazurile pentru care s-a formulat acuzatii de plagiat. Din insistenta cu care apelul formuleaza aceste exigente, putem deduce, din pacate, ca autorul acestuia s-au confruntat prea adesea cu cazuri de favorizare a revenirii unor astfel de dosare in competitie. In mod special, reluarea procedurilor fara ca vreo analiza serioasa sa probeze caracterul nejustificat al acuzatiilor de plagiat inseamna, nici mai mult, nici mai putin decat incurajarea institutionala a plagiatului. Ministerul Educatiei si Senatele universitatilor ar trebui sa se simta (sau sa fie) obligate de urgenta la adoptarea unor proceduri standard de analiza a alegatiilor de plagiat - neaparat incredintata unor comisii de specialisti - dar si a unor sanctiuni clare in cazurile de plagiat dovedit.

Ministerul EducaTiei poate Si trebuie sa adopte neintarziat aceste masuri simple, care nu costa nimic. In loc sa taie, otova, sporuri si prime, ar avea astfel o ocazie nesperata de a reduce costurile imposturii.

Zoe PETRE

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=251396&data=2009-04-03