Vreme de peste sase decenii oamenii de stiinta au fost convinsi ca respectivele manuscrise, a caror vechime a fost estimata la aproximativ 2000 de ani, au fost scrise de catre esenieni, secta iudaica ascetica. Despre esenieni s-a spus ca traiau, in primul secol de dupa Hristos, in Muntii Palestinei, unde isi consemnau pe pergamente practicile si credintele religioase. Multi istorici sunt de parere ca respectiva secta a influentat inceputurile crestinismului si ca este posibil ca atat Ioan Botezatorul, cat si Iisus Hristos s-o fi intalnit.

Dar Rachel Elior, profesoara la Universitatea Ebraica din Ierusalim, sustine ca cele 930 dintre manuscrise au fost scrise de saduchei, care reprezentau clasa preotimii din vechiul Israel, si ca esenienii nici macar

n-au existat. Celebrele manuscrise au fost descoperite, in 1947, de catre un pastor in grotele de langa la Qumran, pe tarmul nord-vestic al Marii Moarte.

Au ramas in istorie drept "Manuscrisele de la Marea Moarta", fiind considerate de multi specialisti cea mai importanta descoperire arheologica a secolului XX. Elior, care vreme de zece ani a lecturat toate cele 930 de manuscrise, spune ca acestea semnaleaza in realitate practicile religioase ale preotilor descendenti din Zadok, primul mare preot al Ierusalimului dupa cucerirea orasului de catre israeliti. In plus, sustine profesorul israelian, manuscrisele nu contin nici macar o singura referire la "esenieni", care ar fi, in realitate, o "inventie literara".

Dar teza lui Elior este respinsa de Hanan Eshel, profesor la Universitatea din Tel Aviv, care a declarat pentru "Haaretz": "aproape 70 de savanti sunt de acord cu faptul ca cel putin un grup de esenieni a trait la Qumran".

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=250726&data=2009-03-19