Samanta de scandal

Vin vremuri grele. Vom invata o noua lectie. Vreau sa spun ca vom gresi din nou alegand mai intai extremele ca sa aflam ca mai buna ar fi fost calea de mijloc. De ce asa? De ce, negresit, vom gresi? Pentru ca gandim teoretic, iar cea mai mare greseala fundamentalista cu care am fost invatati sa lucram e spargerea lumii in doua teorii: stanga si dreapta.

Avem o problemA: s-au scumpit banii. E de stanga sau de dreapta? Nici, nici. E o realitate. Ce solutii avem? Fie de stanga, fie de dreapta - auzi peste tot. Fals. Solutia e una singura, pragmatica: sa-i ieftinim, din nou.

Dar cum? Vine un guru al dreptei, cel mai bogat om din tara, si decreteaza, la televizor: sa stimulam consumul! Vin, apoi, profetii stangii, cei mai mari demagogi din tara, si postuleaza: sa dezvoltam investitiile de stat!

Prima solutie e de dreapta. A doua, de stanga.

Bine, sA dezvoltAm consumul! Asta ce inseamna? Bani mai multi la populatie. Din salarii ori din credite. Daca maresti salariile, banii vor veni de la stat. Dar statul de unde o sa-i ia? Din noi taxe si impozite? Nu merge, ca omori dezvoltarea si intri in recesiune. Din imprumuturi de stat? Nu merge, ca dobanzile au ajuns sa fie prea mari. Atunci? Din credite private? Nu merge, ca dobanzile sunt la fel de mari.

Bine, am InTeles: vom dezvolta investitiile de stat! Cum? De unde banii? Din credite de stat? Nu merge, ca s-au scumpit banii. Indatoram tara prea mult. Atunci? Tiparim bani si mergem pe dezechilibre indraznete: vom consuma mai mult decat vom fi in stare sa producem, dar vom produce din ce in ce mai mult. Nu merge, ca dam in inflatie.

Alte soluTii nu sunt, in teorie. Acestea sunt fundamentalismele de criza: unul de dreapta, unul de stanga.

In realitatea cea reala, cele doua fundamentalisme pot fi combinate. Reteta combinatiei de succes nu e universala. Difera de la o tara la alta, de la o economie la alta.

Ideal ar fi ca victimele crizei, noi, oamenii de rand, sa cerem micsorarea salariilor, dar sa consumam mai mult (ca sa stimulam productia). Se poate? Nici macar teoretic.

Neideal, pragmatic, avem a incerca o reteta, o combinatie a celor doua fundamentalisme: sa marim consumul prin reduceri de taxe si impozite (ca sa ramana mai multi bani si la angajati, si la angajatori) si sa speram ca productia va creste, ca sa avem un buget din care sa putem face investitii de stat (ceea ce va diminua somajul).

Ce nu Stim, insa? Nu stim ce vor face angajatorii romani in aceste conditii de criza? Isi vor plati ei darile catre stat, chiar si asa, mai mici? Sau vor "smecheri" bilantul financiar al firmelor lor lucrand cu mana de lucru la negru? De unde veniturile la buget, atunci? Si, prin urmare, de unde resurse pentru investitii de stat? Asta va fi criza prin care vom trece, incercand sa invatam o noua lectie (reteta), alta decat tranzitia de la capitalismul monopolist de stat (caruia i-am spus, gresit, comunism) la capitalismul de piata. Nicio combinatie de ministri din lume nu stie o reteta mai buna decat trecerea pe o productie de razboi, cu un stat cvasi-militarizat.

Sa ne fereasca Dumnezeu!

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=246667&data=2008-12-11