O data la patru ani, cel putin, politica "mare" coboara "in strada". Alegerile fac astfel ca politicienii, cu mic, cu mare, sa se afle, pentru mai mult timp, in legatura directa cu cetatenii. Mai mult, sistemul de vot uninominal, pe care il vom folosi de aceasta data (tocmai cand alte tari europene, convinse de ineficienta lui l-au abandonat!) face ca cei ce vor sa acceada in for legislativ al tarii, sa se afle in mijlocul alegatorilor in fiecare moment al campaniei. Miza este, mai mult decat oricand, pe contactul direct al politicianului cu alegatorul, pe "mainile stranse", pe dialogul nemijlocit cu acesta.

Pe langa umorul involuntar al unor candidati, pus in scena de ceea ce analistii in comunicare numesc "notorietate", pe langa hilarul grotesc adus de apetenta cel putin ciudata a unor "lautari" pentru politica, aceasta campanie pare a fi caracterizata, mai ales printr-o violenta, care atinge, in unele locuri, cote inimaginabile. De la ruperea afiselor electorale ale contracandidatului, folosirea bunurilor de larg consum, sau a banilor pentru "cumpararea" de voturi (gest care contine si el, doza lui de agresivitate!), si pana la amenintarea si chiar focul de arma, alegerile nu fac altceva decat sa sublinieze - pentru a cata oara?, faptul ca apropierea acestui fel de a face politica si a acestor politicieni de cetatean, nu declanseaza in randul poluatiei decat ura si agresivitatea.

Chiar si sustinerea unui anume candidat de catre propria lui tabara si de proprii fani contine o mare doza de violenta: gesturi, urlete, amenintari, asa-zise dezvaluiri, mesaje, toate acestea contin o maxima doza de violenta, care este preluata imediat, prin "simpatie" de oameni. Pe de o parte de cei din propria tabara - din propriul electorat, iar pe de alta, in sens invers, perceputa ca o amenintare pentru sustinatorii contracandidatului acestuia. Prima intrebare care ti-o poti pune, si cea mai fireasca, evident, este, "de ce s-a ajuns aici?", iar a doua, intr-o legatura logica si directa cu "noul" sistem electoral, ar fi "cum va arata Parlamentul Romaniei, <<cucerit>> printr-o astfel de campanie stapanita de violenta prezenta sub toate chipurile ei?". La prima intrebare raspunsul se afla in istoria noastra recenta, desi "analistii" se prefac a nu-l vedea, dintr-o "amnezie", cred, bine retribuita. Intotdeauna, la aparitia pe scena politica a unui partid care se vrea a fi cel mai mare, si isi doreste, prin propriul lui lider (fascinat de puterea absoluta - daca nu chiar de dictatura) "sa ia totul", iar cu restul dusmanilor politici sa infunde puscariile, situatia devine tensionata si de o violenta extrema.

Toata scena politica a acestor ultimi patru ani a fost "infectata" de eforturile unui partid de a deveni mare si unic; iar materializarea acestora s-a transformat in tensiuni, scandaluri si violente, care s-au transmis pana in constiinta ultimului cetatean. Cat despre a doua intrebare, raspunsul se poate deduce incercand o comparatie - poate usor exagerata, dar relevanta pana la urma, daca ne gandim ca parlamentarismul romanesc se afla la capatul a aproape douazeci de ani de evolutie postdecembrista. Asadar, incercati si Dvs o comparatie intre Mihail Kogalniceanu, Barbu Catargiu, primul orator roman modern, I.C. Bratianu, Lascar Catargiu, Vasile Boerescu, "moderatul", Alexandru Lahovari, cu discursurile sale pline de metafore, Titu Maiorescu si logica perfecta a discursului, Petre P. Carp care stralucea prin concizia exprimarii, aristocratul Alexandru Marghiloman, Take Ionescu, orator al "instinctului national", reformistul Spiru Haret, vehementul Barbu Delavrancea, autoritarul Ion I.C. Bratianu, oratorul "ideii nationale", sau sobrul Nicolae Iorga (cartea dlui Vistian Goia poate da mai multe amanunte), si cei propusi de partide sa le ia, peste ani, locul in cea mai importanta institutie a Romaniei. Nu stiu daca exista termeni de comparatie intre acei adevarati oameni politici si cei care vor "incropi" viitorul Parlament al tarii. Pentru ca nici nu pot sa-i imaginez pe cei pomeniti mai sus rupand afise cu "gasca" de partid in miez de noapte, batandu-se cu batele pe strazi, sau impartind alimente, cizme din cauciuc sau bani ca sa-i voteze lumea.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=245925&data=2008-11-25