In Horezu, olaritul este ridicat la rang de arta si a fost transmis din generatie in generatie, din vremuri nebanuite inca. Aici, pot fi vazuti lucrand unii dintre cei mai mari mesteri olari din tara, iar turistii pot asista, si chiar participa, la modelarea vaselor de lut. Cei care au imaginatie si curaj pot incerca sa decoreze farfurii de lut insa cu greu pot fi egalate adevaratele opere de arta ale mesterilor olari de la Horezu. Experientele turistilor care ajung in depresiunea Horezu ar fi insa incomplete fara o vizita la culele Maldaresti, la manastirea Hurezi sau la Galeria de Arta Populara Contemporana din orasul Horezu. Alaturi de toate aceste marturirii ale istoriei si traditiilor populare, peisajul valcean strabatut de Valea Oltului va lasa amintiri de neuitat oricarui turist, indiferent de unde ar fi el.

In satul Olari, unde si peretii caselor sunt ornamentati cu minunate farfurii din ceramica, Eufrosina Vicsoreanu ne-a aratat cu mandrie colectia personala. Intr-o incapere a casei sale, peretii sunt plini cu farfurii realizate de ea si sotul ei, Victor. Obiectele alcatuiesc o colectie nepretuita de arta populara si nu le va vinde niciodata. Le pastreaza pentru a putea fi vazute de toti cei care-i trec pragul. Eufrosina are chiar si o carte de onoare, in care au semnat vizitatori de seama, printre care se numara si Regele Mihai.

Mestesugul l-a invatat de la parinti care, la randul lor, au prins si ei arta olaritului din familie. Eufrosina, membra acum a Uniunii Artistilor Plastici, a fost singura care a dus mai departe mestesugul familiei si a invatat sa faca vase decorate cu modele traditionale: cocosul de Hurez, bradul, sarpele, ghioceii. Nu poate sa spuna ca din olarit face o afacere deoarece lucreaza putin si tine la prestigiu.

"M-am nascut in atelier si lucrez de cand eram mica. N-am facut nimic altceva decat ce am invatat de la parinti si ce am creat noi", ne mai spune Eufrosina care apoi ne arata cu mandrie diplomele si medaliile primite de-a lungul anilor. "Meritam si eu sa am o medalie de aur da' nu mi-au dat niciodata", ne marturiseste ea, cu emotie si o usoara parere de rau. "O vecina mi-a zis odata ca ea are sacul cu bani si eu am tinichele. A ras de mine. Da' eu am tinut la prestigiu. Am tinut sa fac ceva si sa ramaie ceva in urma mea. Acum nu se mai pastreaza traditiile. Tineretul nu mai are rabdare, umbla dupa bani multi si nu mai vor sa piguleasca. Ca asa imi spun mie: ca eu sunt batrana si am timp sa fac ce vreau eu. Dar asa m-am invatat", spune Eufrosina.

Modelul din vis

"Daca o iei de la inceputuri, e foarte greu sa faci vase de ceramica. Ca sa prepari lutul, sa-l pui la dospit, sa-l tai cu niste cutitoi, cum faceau parintii nostri, apoi calcat cu piciorul, taiat, pus iara la muiat si pe urma la dospit. Timpul trece cu saptamanile pentru a reusi sa preparam materialul. Apoi il modelam pe roata. Le lasam sa se zvinte ca sa putem apoi umbla cu ele si dupa aia le luam la decorat. Decoram cu cornul de vita. Punem vopselele necesare in fiecare corn. Dupa aceea punem obiectul pe roata si la invartirea pe roata facem toate modelele cu cornu' si gata", ne explica Eufrosina. Modelele le are in gand. De multe ori le viseaza noaptea. "Ma scol si desenez pe hartie si a doua zi pe vase. Prima data, cand am invatat, nu era noapte in care sa nu visez obiectele lui tata si modelele lui. Toate creatiile care sunt aici sunt din vis sau le-am adunat cand mergeam la fan, la sapa. Veneam cu cate ceva si puneam pe obiect", ne dezvaluie Eufrosina.

Cu parere de rau ne spune ca turistii nu-i mai calca pragul asa cum se intampla odinioara. "De cand au luat fiinta chioscurile astea.... Mie mi-ar fi rusine cu ce-i acolo. Ne-a stricat prestigiul nostru de Horezu. Acolo e o bisnita. Toate nimicurile aduse acolo. Nu mai e marfa noastra, nu mai e ceramica adevarata. Sunt luate de pe la Cornu, de pe la Oboga, de peste tot. Nu e marfa noastra de Horezu, ne e decorul nostru. Acolo se vand pitici, magari, cerbi si alte nimicuri. Cred ca ceramica noastra o sa dispara pentru ca la noi in sat nu mai vin turisti, pentru ca gasesc acolo toate bazaconiile", spune cu parere de rau Eufrosina. Habar nu are ca Horezu a fost desemnata Destinatie Europeana de Excelenta."Nu prea stiu multe. La mine nu prea mai vin sa-mi spuna nimeni nimic ca sunt batrana. Nu ma mai ia nimeni in sama asa cum era altadata. Pe timpul lui Ceausescu, nu ca era mai bine, dar asa consider eu ca pentru mine a fost mai bine. Toate delegatiile aicea venea. Si in sat la noi nu se facea ce se face acuma", spune batrana.

Culele medievale de la Maldaresti

Un alt loc impresionant din depresiunea Horezu, care nu trebuie ratat sub niciun motiv, este complexul Muzeal Maldaresti. La doar trei kilometri de orasul Horezu, complexul muzeal reuneste culele Greceanu, Duca si casa memoriala I.Gh. Duca.

Deosebite prin decorul oferit, culele si casa memoriala Duca au fost des folosite in productiile cinematografice, aici turnandu-se filme de referinta ca: "Neinfricatii", "Drumul Oaselor", "Iancu Jianu - Haiducul". Cula (din cuvantul turcesc kula-turn) este o casa fortificata, ce combina elementele arhitecturii romanesti cu elemente taranesti din zona si particularitati de fortificatii. Cladiri vechi, impresionante, culele au un beci solid, cu scari interioare, camere simple, inalte, vopsite in alb, ornamentate cu un amestec de obiecte de uz casnic si cu obiecte artistice. Printe alte obiecte de valoare prezente aici se gasesc cusaturi si tesaturi manuale, mobilier traditional si costume de port traditional specific.

Cula Greceanu, monument de arhitectura populara din secolul al XVI-lea, a fost construit de Nan Paharnicul, care a facut acolo un turn de aparare. Dupa aceea, nepotul sau Tudor Maldar a adaugat restul constructiei.

Aproape de Dumnezeu

"Legenda spune ca Maldar, de la care si-a luat numele localitatea, cazand in mainile tatarilor, ar fi cucerit inima fetei hanului tatar si ar fi izbutit sa scape cu viata si sa fuga cu ea la casa Maldaresti", ne spune ghidul nostru in timp ce, cu o cheie masiva, ne deschide usa groasa de stejar. Cula Duca, realizata la inceputul secolului al XIX-lea de catre urmasii familiei Maldarescu a fost cumparata in 1910 de catre I. Gh. Duca. In anul 1912 Duca a construit, la mica distanta de cula, o casa care functioneaza in prezent ca muzeu.

O alta minune a depresiunii Horezu este manastirea Hurezi, contructie ridicata de Constantin Brancoveanu intre anii 1690-1693. Aflata la doar 50 de km spre vest de Rm. Valcea, manastirea este unul dintre cele mai armonioase monumente religioase din Romania, fiind inscrisa in patrimoniul UNESCO.

Construita in stil brancovenesc, ea a avut un rol important in cultura romana prin gazduirea bibliotecii ctitorului sau, care cuprinde peste 300 de carti si de manuscrise de o valoare inestimabila.

Muzeul Manastirii Hurezi contine piese de arta medievala, tesaturi si numeroase exemplare de documente si carti vechi. Atelierele de tesaturi si pictura la Manastirea Hurezi sunt mai putin cunoscute, aici fiind executate manual, prin vechi tehnici populare, tesaturi, covoare si picturi religioase de o mare valoare. Cei care poposesc la Manastirea Hurezi pot fi gazduiti in incinta manastirii. In cazul in care cele cateva locuri de cazare oferite de maicute sunt insuficiente, exista in zona o multime de pensiuni la care se poate sta peste noapte, si de unde apoi turistii pot pleca in drumetii catre alte atractii istorice din imprejurimi.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=244480&data=2008-10-24