Eliade ar fi fost propus si el acelorasi nominalizari, dar cineva din lumea culturala romaneasca ar fi sabotat propunerea.

Eliade InsuSi ar fi sabotat posibilitatea ca un alt autor roman sa ajunga premiant al juriului Goncourt.

Si aSa mai departe pana in zilele noastre batrane, cand ne-a fost dat sa fim martori la razboiul Preda-Barbu, care a impartit lumea literara in doua, slabindu-i eficienta de lupta cu cenzura.

De ce, oare, toate acestea?

Pentru cA avem o devastatoare traditie mentala, potrivit careia interesele egoiste, la noi, la romani, nu ajung la maturitatea intelegerii faptului ca ele ar putea fi servite mult mai bine prin solidarizarea intru apararea unor interese generale.

Cine apArA la noi un interes general? Politicienii? Oamenii de cultura? Din pacate, suntem o apa si-un pamant, si unii si altii, cand vine vorba sa fim solidari: ne dovedim incapabili de altceva decat de pregatirea unor monumente pentru egoismele noastre. Umflate cu pompa de bicicleta a complexelor noastre de inferioritate, aceste egoisme fac din noi turme conflictuale. N-am reusit sa fim solidari nici macar in zilele din decembrie 1989. In afara de ura contra lui Ceausescu, nimic nu ne tinea laolalta, de fapt. Azi, traim consecintele dezastruoa-se ale acelei false solidaritati.

VeTi putea spune ca vorbesc aici despre trecut, nu-i asa? Ca, azi, incepem sa invatam nevoia de solidaritate, totusi. Fals.

Chiar acum, sub ochii nostri, s-a distrus un proiect cultural de cea mai mare insemnatate: traducerea completa in romaneste a operelor franceze scrise de Benjamin Fondane. O restituire de importanta capitala, pentru ca, in fapt, noi avem patru mari, nu doar trei (Eliade, Cioran, Ionesco), iar al patrulea, Fondane, ne-a ramas necunoscut.

IniTiativa acestei restituiri a venit de la trei oameni: Luiza Palanciuc, Mihai Sora si Mircea Petean, director al Editurii Limes, din Cluj. Aveau acordul scris al detinatorului unic al drepturilor de autor ale lui Benjamin Fondane. Aveau gata primele volume (unsprezece) din seria acestor restituiri.

Totul a sarit in aer, in vara lui 2008. Cum? De ce?

Pentru cA, iata, cineva din tara, care nu avea gata nici macar un volum de traduceri din opera franceza a lui Fondane, a intrat pe fir si a facut presiuni asupra unicului detinator al drepturilor de autor ale lui Fondane. Ce fel de presiuni putea sa mai faca dupa ce acesta, unicul detinator de drepturi, semnase in favoarea Editurii Limes? Va spun eu acum, dar luati-va ceva sub sezut, daca va aflati in picioare citind aceste randuri: domnul Sora a fost parat ca n-ar fi de stanga, ba chiar ca ar fi prea de dreapta, ma-ntelegi!!

Mare e gradina Domnului, dar mai mare ca a egoistei prostii politizate nu e alta.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=242447&data=2008-09-09