In definitiv, seful statului nostru era primul emisar oficial in capitalele din zona, beneficiind si de faptul ca, in luna octombrie, era si este programata o vizita a sa oficiala la Moscova. Ne-am imaginat, optimisti fiind, ca Traian Basescu nu a plecat teleleu Tanase, ci cu spatele pe deplin acoperit. Pentru a testa terenul, pentru a identifica solutii pe termen scurt, mediu si lung de salvare a pacii in zona si, de ce nu, pentru a contribui decisiv la instaurarea unui nou echilibru de forte in bazinul Marii Negre. In realitate, actiunea Bucurestiului s-a transformat intr-un dureros fiasco. Pentru ca, asa cum s-a dovedit, Traian Basescu a jucat la cacealma. Ce l-a manat in acest gest donquijotesc? Care sunt consecintele pe plan extern si intern?

Dincolo de obisnuitele bla-bla-uri enuntate la briefing-uri ori in pseudo-conferintele de presa, cu ce ne-am ales, in urma recentelor vizite externe ale sefului statului roman? Cu doua declaratii socante. Prima a fost produsa atunci cand Basescu a atentionat asupra faptului ca nu reprezinta pe nimeni, cu exceptia Romaniei, pe parcursul periplului sau diplomatic. De ce a facut-o? Aparent, pentru a nu starni prea mari suspiciuni si rezerve la Moscova. In realitate, explicatia este alta. Deconcertant de simpla. Traian Basescu a facut respectiva declaratie pentru ca a fost silit. De cine? Exact de cancelariile europene si euroatlantice pe care lasase impresia ca le-ar putea reprezenta. Este limpede ca la Cotroceni a sosit un avertisment. Si anume ca nu care cumva Traian Basescu sa se erijeze in mesager NATO si UE. In felul acesta, el a fost obligat sa imprastie, prin respectiva declaratie, perdeaua de fum pe care consilierii sai o creasera. Prin urmare, presedintele Romaniei s-a reprezentat pe sine. Importanta misiunii sale externe a scazut exponential. Cuvantul Bucurestiului s-a transformat intr-un oracait. Cu atat mai mult, cu cat reprezentantul Romaniei a fost incapabil sa incerce sa propuna, fie si pe cont propriu, o solutie fezabila de restabilire a unor raporturi de forte compromise, pe termen lung, de Federatia Rusa, redevenita agresiva. A doua declaratie notabila este de un straniu iesit din comun. Va amintiti? La conferinta de presa organizata impreuna cu presedintele Georgiei, Traian Basescu a cerut acestui stat sa incerce sa trateze singur o solutie de pace cu Federatia Rusa. Daca nu ar fi tragic, ar fi comic. Un stat minuscul, cu o armata total neputincioasa, este calcat in picioare de una dintre marile puteri militare si economice ale lumii. Sub un pretext ridicol, ii este invadat teritoriul, 40 la suta aflandu-se, practic, sub ocupatie. Este declansat un dramatic exod de refugiati. Si, in aceste conditii, cand un stat este pur si simplu ingenuncheat intr-o batalie cu totul si cu totul inegala, vine un chibit de la Bucuresti si ii cere reprezentantului acestuia sa faca ce? Sa trateze direct cu agresorul. Sa renunte, cu alte cuvinte, la singura salvare posibila. La presiunea asupra Moscovei pe care ar putea-o exercita - si, de altfel, au si exercitat-o, ignorand opiniile lui Basescu - puterile occidentale. In istoria diplomatiei, rar au fost auzite sfaturi mai natange.

Praful s-a ales din acest demers extern romanesc. Seful statului nostru ne-a umplut de ridicol. Romania a devenit un stat si mai putin important la Marea Neagra. S-au naruit si nadejdile romanilor de peste Prut. Sau din Ucraina. Ca sa nu mai vorbim de cei din Tiraspol. De acum, pot garanta ca si vizita la Moscova va fi un bla-bla.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=241988&data=2008-08-29