Cum-necum, exista toate semnele ca Guvernul Tariceanu isi va duce mandatul pana la capat. Sa fim sinceri: putini dintre noi au crezut acest lucru. Toate calamitatile au parut in acesti trei ani si ceva a se abate asupra Palatului Victoria: inundatii, seceta, criza petrolului, criza justitiei, crizele lui Cioroianu, motiuni, greve, disparitia Elodiei, disparitia unor tronsoane de autostrada, disparitia din partid si reaparitia intr-altul a unora dintre liberalii marcanti etc. Si, dintre toate, cea mai mare calamitate (pentru PNL): calamitatea Basescu. La un moment dat, Tariceanu semana cu Chaplin boxeur groggy "evoluand", intr-o celebra secventa, numai intr-un picior, gata sa cada pe spate. Dar, ca sa ramanem in spatiul limbajului pugilistic, acest premier cu alura de play-boy pe scuter si-a revenit din pumni, a mai tras de timp, si-a mai remaniat echipa ce-l asista in colt, a facut un interesant joc de glezne cu pensiile si iata-l acum fraiche, vioi, gata sa organizeze si sa ia in piept o noua runda de alegeri. Nu e putin lucru.

Una peste alta, n-ar fi deloc absurd ca prin decembrie sa-l vedem din nou cocotat pe un podium in Piata Universitatii, facand semnul victoriei. De data asta, singur. Sau impreuna cu suporterii stelisti sarbatorind iesirea cu bine a formatiei lui Gigi Becali din grupele Ligii Campionilor...

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=241985&data=2008-08-29