In urma cu 18 ani, pe 12 iunie 1990, in timp ce la Bucuresti Ion Iliescu daduse deja ordinul evacuarii "prin orice mijloace" a Pietei Universitatii, la Moscova, Parlamentul proclama suveranitatea Noii Rusii. La noi, ce s-a schimbat de fapt, in toti acesti ani, in relatia dintre Romania si Rusia, in afara de faptul ca am inlocuit un translator de limba rusa cu un capitan obisnuit sa comande in limba engleza? Relatiile romano-ruse sunt practic, in aceeasi stare de levitatie si aceasta in mare parte pentru ca aparatul de care se lasa inconjurati presedintii, oricum s-ar numi ei, in ciuda oricaror dorinte personale, a ramas, de fapt, acelasi, promovandu-si propria agenda internationala pe dedesubtul sau pe deasupra Romaniei.
Dovada concreta sta in imediata noastra apropiere, unde constatam pentru aceasta perioada esecul total al statului roman in spatiul devenit "tampon" intre blocul NATO-SUA-UE si fosta URSS: teritoriile rasaritului romanesc impartite astazi intre Republica Moldova si Ucraina. Marul discordiei geopolitice: zona largita a Marii Negre.
Marea Neagra reprezinta un punct-cheie pentru securitatea Europei, iar atentia de care se bucura acum Pontul Euxin este legata atat de dorinta de a extinde zona de stabilitate europeana - de la Romania si Bulgaria catre est, in Caucaz -, cat si de Orientul Mijlociu si de proiectul major care urmeaza: integrarea Turciei si a Caucazului, ceea ce ar fi al treilea mare val de integrare euro-atlantica care va cuprinde si Ucraina, si Georgia.
Cuiul lui Pepelea ramane, etern provocator pentru Romania, Transnistria. Desi s-au asteptat multe de la administratia de la Bucuresti, Romania nu are pana in prezent o strategie proprie fata de Republica Moldova, cu atat mai putin cu privire la solutionarea "conflictului inghetat" din Transnistria. Apoi, recunoasterea independentei provinciei Kosovo a oferit Rusiei modalitati nelimitate de santaj asupra SUA si UE pentru aplicarea unor masuri similare in zonele separatiste rusofone. De fapt, pentru Rusia conteaza, mai mult decat recunoasterea Abhaziei, Osetiei de Sud si Transnistriei, posibilitatea de a folosi la infinit acest argument, mizand pe aceasta carte in jocul geopolitic cu Occidentul.
In micuTa MoldovA se joaca si cartea stabilizarii frontierei geopolitice continentale. Rusia foloseste atat parghii militare - in Transnistria, cat si instrumente etnopolitice, in cazul chestiunii identitare din Moldova - rusificarea si moldovenizarea ca ideologie de stat. Tocmai de aceea Romania are obligatia implicita sa formuleze, pana nu e prea tarziu, o strategie a relatiei cu Republica Moldova si de solutionare a conflictului inghetat transnistrean. Ultimii patru ani - patru ani pierduti, din nefericire, pentru Basarabia - au constat doar in meciuri futile in care Romania a pozat mai degraba in sacul de box al Moldovei. Dialogul injghebat rapid intre Traian Basescu si Vladimir Voronin a fost gripat de pretinsi mediatori cu origini incerte, numai americane nu, impaduchiati pe langa cei doi la Bucuresti si Chisinau. Planurile facute de navetistii in cauza au dus la lipsa existentei vreunei minime legaturi politice Bucuresti-Chisinau, ceea ce a facut Washingtonul sa intervina. Insa solicitarea de a se incheia mai repede "Tratatele" dintre Romania si Moldova a starnit zambete la Moscova: acelasi lucru il solicita si emisarii ei, care batatoresc din ce in ce mai apasat drumurile Chisinaului si Tiraspolului.
Pentru ca pana in prezent nu exista nici un fel de plan pentru Rasaritul Romanesc sau pentru reglarea cat de cat a unor relatii cu Rusia, desi miza este foarte serioasa, aceasta face sa para ca institutiile statului se afla mai mult in confuzie si deruta in raport cu problematica si dinamica zonei. Totodata, decriptarea geopolitica, analiza si intelegerea vectorilor regionali este la fel de deficitara, generand haos in haos si lasand la discretia cadrelor fostului KGB manevrarea relatiilor Romania-Rusia.
La 130 de ani de relatii diplomatice romano-ruse, scorul este, din pacate pentru Romania, 0 la 130. Daca nu se va despaduchea de agentii anti-Romania nici macar acum, cand suntem in NATO si UE, acesta va creste, invariabil, in favoarea Rusiei.
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=238693&data=2008-06-12