Se intampla in fiecare zi, as numi-o mostenire genetica. La iarba verde, pe balcon sau in parc suntem inconjurati de gunoie, resturi, uitari. Sunt mormane intregi la colturi de strada, la ghena si chiar in vitrinele magazinelor, insa aici e o alta discutie, kitsch-ul mai poate fi ignorat. Gunoiul, in schimb, ne pune piedici si ne infunda narile. Asa se intampla ca in fiecare zi matur balconul. Chistoace de tigari, coji de seminte sau cotoare de mar. Ma intalnesc cu vecina mea eleganta, stilata, dar...foarte blonda, aproape zilnic. Imi este rusine de rusinea ei sa o trag de bunul simt si sa o rog sa foloseasca o scrumiera sau un cos de gunoi. Ma saluta de fiecare data zambind, dar eu i-as pune in brate tot gunoiul pe care-l lasa in urma ei. Asa se face ca un alt vecin a scapat de bradul de Craciun intr-un mod inedit. L-a aruncat de la balcon. Nu se stie apoi de ce a aruncat si pantalonii de pe el. Nesimtirea e colt de Rai pentru romani, dar si tun de bani pentru cei care incearca, dar nu reusesc, sa curete orasele.

Iar daca aveti exemple de nesimtire sau orice alte nedumeriri ale poporului nostru le puteti trimite la domnulgoe_pozar@yahoo.com, sa facem haz de indiferenta altora.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/news.php?id=6658&data=2008-05-16