In 1960, insula a fost desemnata oficial ca Republica Cipru, dar in 1974, fortele armate turce au ocupat treimea de nord a teritoriului cipriot, formand, de facto, un nou stat, denumit, incepand din 1983, Republica Turca a Ciprului de Nord, recunoscuta doar de Turcia.
Linia lui Attila
Prin creearea acestui nou stat, insula a fost divizata de o "linie verde" (asa cum a denumit-o ONU), cunoscuta si ca "linia Attila" (dupa numele comandantului turc al fortelor de ocupatie din 1974 - Attila Sav), ce uneste orasele Famagusta si Lefka, trecand prin capitala Nicosia. "Linia lui Attila", cu o lungime de 180 de kilometri, conceputa de Turcia, ca materializare a divizarii tarii, priveaza Republica Cipru de 38% din teritoriu, in partea nordica. Cipriotii traiesc acum in doua entitati politice distincte: partea de sud este controlata de cipriotii greci, cea de nord aflandu-se sub comanda turcilor din regiunea turca Anatolia.
Capitala Nicosia, orasul cel mai populat al insulei, numara peste 166.500 de locuitori in partea greaca si aproape 40.000 in cea turca.
Zidul Berlinului in varianta cipriota
Ciprul este puternic militarizat, in special in regiunea turca, unde aproximativ 30.000 de militari anatolieni, sprijiniti de blindate si artilerie grea, alaturi de 5000 de militari ciprioti-turci asigura securitatea. In zona greaca, sunt pe pozitii 15.000 de militari ai garzii cipriote si 2000 - 3000 de militari greci. In cele doua baze britanice situate in sudul insulei - la Akrotiri si Dhekelia - se afla 4000 de militari si 6000 de civili britanici. "Linia verde" este pazita de un contingent al fortelor de pace ale ONU (UNFICYP) compus din 1400 de "casti albastre".
Esecul planului ONU de reunificare
Cu patru ani in urma, in aprilie 2004, cipriotii din intreaga insula au fost chemati la urne, pentru a se pronunta, prin referendum, asupra unui proiect de reunificare, propus de Natiunile Unite. Proiectul ONU prevedea creearea unei Republici Unite a Ciprului, un gen de confederatie formata dupa modelul elvetian, constituita din doua state cu larga autonomie - cel grec, in sud, si cel turc, in nord. Conform propunerii, teritoriului cipriot turc i-ar fi revenit 29% din suprafata insulei (fata de 36% in prezent). In plus, aproximativ 100.000 de ciprioti greci ar fi putut reveni in locuintele abandonate din nord, refugiatii beneficiind de compensatii. In virtutea aceluiasi plan, 400 de coloni turci erau autorizati sa ramana in partea de nord a insulei. Guvernul federal al statului unificat ar fi fost denumit "Presedintie colegiala" si ar fi reunit, la carma insulei, un colegiu de noua ministri, dintre care sase greci si trei turci (proportional cu ponderea demografica a fiecarei etnii). Presedintia colegiului ar fi fost ocupata prin alternanta, 40 de luni de greci si 20 de luni de turci. Pe 25 aprilie 2004, cipriotii greci au respins, cu mare majoritate, propunerea ONU, apreciind ca aceasta avantaja doar zona turca a insulei. Astfel, numai partea greaca a Ciprului a fost cooptata in UE, in puternicul val de aderare din 2004.
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=235087&data=2008-03-25