Vava Stefanescu si instalatia ei coregrafica

Cei trei dansatori improvizeaza intr-un spatiu claustrant (o cabina telefonica de mai putin de un metru patrat), care forteaza o intimitate corporala extrema, o familiarizare la limita cu fiinta celuilalt, miscarea lor intrand intr-un dialog la fel de intim cu mixajul de sunet (la randu-i, o improvizatie) al lui Julien Trambouze, pastrand un permanent contact vizual cu el. "Dispozitia multiplelor surse de sunet, montajul sunetelor inregistrate mixate in timp real cu cele <<live>> produse de dansatori creeaza o reala miscare in spatiu, o miscare de sunete recognoscibile, de sensuri pe care acestea le capata prin juxtapunerea cu imaginea. Imaginea (dansul sau coregrafia) se petrece intr-un spatiu extrem de restrans, in mijlocul publicului. O imagine unica, insistenta, dar deloc statica.", explica Vava Stefanescu.

Coregrafa isi argumenteaza optiunea pentru galerii in defavoarea scenei de dans printr-o schimbare de context: "Plasarea spectacolului in galerii de arta contemporana are in primul rand legatura cu plasarea intr-un anumit context: acela al spatiului expozitional, in care vizitatorii nu au asteptari specifice spatiului. Aceasta forma "expozitionala" de reprezentare aduce in fata unui public "specializat" forma coregrafica intr-o alta conditie, iar perceptia este alta atunci cand dansul nu mai tine de spatiul scenic conventional, ci creeaza un spatiu comun al publicului si al artistilor deopotriva".

Povestea "performance"-ului include o finantare de la AFCN (Administratia Fondului Cultural National), o contributie personala a Vavei Stefanescu si 35% din bani primiti de la Razvan Penescu, cel care face portalul cultural LiterNet, iar in viata civila lucreaza pentru o multinationala. Cum s-a intamplat? "Am finantat spectacolul pentru ca vreau sa traiesc intr-o lume in care exista in continuare dans. Am citit undeva ca un cetatean belgian zicea ca, desi nu citeste niciodata ziarul local, are abonament de 30 de ani la el fiindca se simte dator fata de comunitatea locala ca acea voce sa nu dispara. Am facut-o pentru c-am vrut sa arat ca se poate ca din banii pe care-i castiga oamenii cu venituri medii sa li se intinda o mana unor creatori. Ma bucur c-am facut-o fiindca sa huidui e plicticos pe termen lung, mai ales daca nu pui nimic in loc, fiindca iese ceva in care cred, care are sanse sa intereseze un public larg si sa insemne ceva in arta contemporana de azi, si fiindca orice om are nevoie de o mana de ajutor si de o lauda, iar asta a fost modul meu de a le spune unor oameni ca am nevoie de ei si cred in ceea ce fac.", spune Penescu.

Pe site-ul LiterNet (http:// galerie.liternet.ro/) exista deja 12 galerii de fotografii care documenteaza doua repetitii cu public ale "performance"-ului, desfasurate pe 6 si 7 martie. Finantarea acopera costurile a sase reprezentatii la Muzeul National de Arta Contemporana (MNAC) si inca doua galerii, intre 9 si 12 aprilie. Pentru ca acest "Cvartet..." sa existe in continuare, e nevoie de o noua mobilizare, a celor pentru care performanta in arta conteaza.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=234814&data=2008-03-20