Traian Basescu, cu gena sa autoritara, nu iubeste critica. El iubeste sa fie iubit. Iar presa, "o anumita parte" a ei, destul de importanta, nu-l mai inghite pe Basescu din momentul rupturii acestuia de Tariceanu. Lucrurile sunt simple. Chestie de interese. Fiecare cu al sau. S-a polarizat electoratul, cum sa nu se fi polarizat, mai abitir, lumea afacerilor, in care joaca proprietarii trusturilor de presa? Cum nu este nici primul atac al sefului statului la adresa media si, in mod cert, nici ultimul, altceva ma intereseaza acum: ce a urmarit cu acest atac? Ce socoteala si-a facut? Ce castig vizeaza?

Este limpede ca materialul din Jurnalul National, in care era acuzat ca, pe vremea cand era ministrul Transporturilor, ar fi dat un act normativ prin care si-ar fi sters datoriile, a fost doar pretextul pentru lansarea ofensivei. Lui Basescu i s-au imputat altele, mai grozave, si nu a avut o reactie asa violenta.

Pentru a vedea ce a urmarit seful statului, trebuie sa mergem la text. Ce e nou in discursul de vineri? Trei lucruri, in opinia mea. Unul este promisiunea ca, de acum incolo, nu va mai lasa nici un atac la adresa lui, ori a familiei lui, fara un raspuns taios. "Jurnalistii tonomat vor primi zilnic replica", a avertizat Basescu. Ce va sa zica asta?

Seful statului si-a pregatit terenul pentru campania electorala prelungita in care suntem pe cale sa intram si care va dura pana la sfarsitul anului viitor. Altfel zis, Traian Basescu are acum motivul de a se arunca in iuresul bataliei, fara a fi acuzat de parti-pris. El stie foarte bine ca cine va dori sa loveasca in PD-L il va ataca frontal pe presedinte. Indiferent ca va fi vorba de campania pentru Primaria Capitalei sau pentru vreun catun obscur. Prin iesirea de vineri seara, seful statului transforma acest handicap intr-o arma de temut. Daca tot este PD-L "partidul lui Basescu", atunci Basescu chiar va putea sari in apararea "partidului sau". Sub pretextul ca raspunde prompt la atacurile care il vizeaza. Presedintele devine astfel mai jucator ca niciodata.

Al doilea element inedit din discursul de vineri seara este calitatea de cap de familie, de aparator al alor sai, pe care Traian Basescu a invocat-o. Seful statului nu a mai folosit aceasta sintagma. Nici macar cand au fost atacate afacerile fratelui sau. Tertipul este usor de dibuit, dar nu mai putin spectaculos pentru modul in care Basescu isi asaza figurile pe tabla si isi gandeste mutarile. El este menit evident sa induioseze electoratul. Apelul la coarda sensibila a audientei nu este o premiera. Presedintele este degraba varsatoriu de lacrimi. Stagiunea emotionanta a fost inaugurata cu "Draga Stolo" si a continuat cu succes la Muzeul Holocaustului si la deschiderea anului scolar de la Academia Navala, cand a spus ca "nimeni nu-si iubeste familia mai mult ca marinarul", dar si la aducerea in tara a trupurilor militarilor ucisi in Afganistan.

Insa principalul motiv pentru care seful statului se prezinta drept capul si aparatorul familiei sale este sa previna sau sa dezamorseze, in aceeasi lunga si grea campanie electorala care urmeaza, atacurile la adresa slabiciunilor sale omenesti. "Si presedintele e om...", a fost mesajul de pana acum. I se adauga de vineri continuarea, atat de populara si pretuita in celula de baza a societatii romanesti: "...dar se intoarce mereu acasa, la familie".

In fine, al treilea element inedit si probabil cel mai spectaculos il constituie fraza: "Familia Basescu isi plateste intotdeauna datoriile". E si cel mai transparent. Mesajul, tot cu bataie la campania electorala, promite ademenitor si ameninta taios, in acelesi timp. "Cine e cu mine nu va regreta!" Dar si: "Cei ce ma ataca sa se pazeasca! Nu o sa le raman cu nimic dator!"

Inconjurat de inamici buimaci si de aliati abulici, Traian Basescu isi zangane sfidator armele. Pe campul de lupta, un singur om pare pregatit de razboi.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=234665&data=2008-03-17