Si nu toti, pentru ca pentru unii a avea familie si copii nu are nici o influenta morala asupra modului in care judeca oamenii, societatea, familia, universul. Exista parinti care nu au citit in viata lor manualele copiilor, iar abia cand aud la televizor scandalul despre manualul de religie se hotarasc sa-l frunzareasca. Basescu nu este din acea specie. Si-a lasat fetele libere, dar ii pasa de ce se petrece cu ele. Si nu suporta sa vada cum jurnalisti lipsiti de scrupule sau de copii se napustesc sa-i batjocoreasca fata. Desigur, ei se apara spunand ca nu a pus-o nimeni pe Elena Basescu sa intre in politica, sa candideze "fara rivali" pentru o functie in partidul dominat de propriul tata si nici sa faca greseli gramaticale si de logica in public.
Cand a intrat George Bush jr. in politica facea mai multe greseli si mai grave, dar iata ca tot a ajuns presedintele SUA, cel mai puternic om din lume, iar greseli de exprimare continua sa faca. Daca a fi politician sau presedinte s-ar judeca doar dupa modul cum te exprimi, lumea ar fi dominata de nevorbiti, limbuti, retori, palavragii. Or, politicienii se judeca in primul rand dupa fapte, spiritul lor practic, capacitatea de a conduce si a lua decizii rapide, corecte in situatii critice, iar apoi dupa curaj, moralitate, inteligenta, intelepciune, cinste, dreptate. Mai avem timp destul si criterii de folosit ca sa vedem daca Elena Basescu are valoare ca politician.
Ca om, Basescu a castigat cand si-a aparat fiica. El face parte din acea categorie de politicieni care raman umani tocmai cand li se recomanda sa fie fara scrupule. De aceea este iubit de oameni, chiar si de catre aceia care nu vor putea fi niciodata ca el. Presedintele stia foarte bine care va fi reactia presei si chiar a mizat pe provocarea unei controverse aprige. Este un tata iubitor, dar nu un tiran. S-a vazut ca nu isi poate controla mezina cand aceasta si-a ales ca iubit tocmai odrasla lui Viorel Hrebenciuc, unul dintre politicienii pe care Basescu ii detesta.
N-a putut sa-si impiedice fiica sa intre in politica si sunt sigur ca nu el a dat dispozitii cu privire la votarea ei in partid. Nu a protejat-o, dar nu suporta sa vada cum se napustesc asupra ei ziaristi si trusturi de presa despre care el stie cam totul. Risca totul cand se bate cu presa, chiar daca intelepciunea comuna spune ca nu ai cum sa castigi razboiul cu presa. Ideea ca poti sa pierzi orice razboi cu presa, chiar si cand ai dreptatea de partea ta, mi se pare profund imorala. Pentru ca presa nu este infailibila. Si o spun ca unul care si-a iubit meseria de ziarist.
De acum incolo presa va fi si mai atenta cu aparitiile publice ale Elenei Basescu. Daca va fi puternica si mai ales daca va sti sa invete, sa asculte, sa mai si citeasca, sa mai si piarda in competitiile democratice, va fi un bun politician. Pentru ca exigentele presei si ale inamicilor sunt mult mai ridicate decat la oricare alt politician de varsta ei. Daca intra la alt partid, era mai credibila. Iar daca va continua cu gafele, arogantele si cu acceptarea sinecurilor primite de la PD-L, toate acestea se vor repercuta asupra tatalui presedinte. Basescu este prea abil ca sa fie infrant de presa, dar poate fi ingropat politic de propria fiica. Daca ramanea votul pe liste, Elena putea sa intre oriunde, in Camera sau Senat. Cu votul uninominal, deocamdata nu prea sunt rivali pe care sa-i infranga. Iar daca va fi cocotata direct secretar de stat sau ministru, chiar ca nu va mai avea Basescu pe unde sa scoata camasa. Ca presedinte, Basescu nu trebuie sa se amestece. Ca tata, trebuie sa-si apere fiica. Ca tata presedinte, examenul abia incepe.
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=234664&data=2008-03-17