In vreme ce actorii politici sunt in continuare macinati de luptele cu miza mica inspirate de Palatele Cotroceni si Victoria, Sfantul Sinod al BOR a luat decizii cruciale cu privire la amestecul ierarhilor in alegeri, politica si administratie. Desi a cochetat inca din ianuarie 1990 cu asumarea problemei teologico-politice in spatiul mioritic, Biserica a facut un pas inainte, doi pasi inapoi. Acum insa preotii si sefii lor au primit aprobarea sa candideze ca independenti pentru consiliile locale si judetene. Din comunicatul reprodus de catre presa se intelege ca decizia a fost luata deoarece preotii sunt "la curent cu problemele sociale ale comunitatii". Preotii vor trebui sa evite afilierea cu diferitele partide (cum s-a petrecut mai ales in trecut, cand apropierea de FSN a fost dezastruoasa, mai ales ca venea dupa apropierea de PCR si Securitate), iar candidatura lor va fi permisa numai cu permisiunea speciala primita de la <<ierarhul locului>>."
Reactiile multora din asa-zisa societate civila de la noi a mers catre interpretarea acestei decizii in termenii "luptei pentru ciolan" (cascaval, tort, placinta etc.). Pe acesti papagali diletanti ii anunt ca paradigma distributionala a fost depasita de mai bine de doua decenii in stiinta politica moderna. Studiul empiric si factual al politicii i-a condus pe teoreticieni catre paradigmele nondistributionale. Cu alte cuvinte si mai ales pe intelesul diletantilor, politica nu mai este de multa vreme doar o lupta pentru resurse, cum credeati voi sau cum ati fost invatati de politicienii bastinasi. Cititi teoria partidelor politice, mai ales distinctia dintre "policy-oriented parties" si "office-seeking parties"!
Veti intelege ca pana si partide precum PNL, PSD sau PD-L sunt in primul rand interesate de realizarea unor politici. Altminteri, nu puteam intra nici in NATO, nici in UE si nici nu aveam crestere economica sau sutele de legi de care aveam nevoie (pe care presa nu se inghesuie sa le observe, darmite sa le explice, fiind preocupata mereu de legile proaste sau nefunctionale). Desigur, fripturistii continua sa existe, dar pe noi ne intereseaza constructia institutionala a politicului si analiza sa institutionala.
Unii cred ca noua ne lipsesc mari oameni de stat (si ca de aceea a ajuns unul precum Basescu sa fie considerat "mare"), dar de fapt noua altceva ne lipseste. In spatiul ortodoxiei nu au existat ganditori individuali de talia unor Marsilio de Padova, William of Ockham, Machiavelli, Locke sau, mai recent, Leo Strauss ori Robert Nozick, dar nici intreaga traditie reflexiva care lucrand la problema teologico-politica sa produca modernitatea politica (din care au iesit democratizarea, liberalizarea, capitalismul, pluralismul politic, drepturile omului, politica nondistributionala, adica preocupata de interesul public). Din modul cum Sfantul Sinod si-a motivat decizia, eu inteleg ca in sfarsit asistam la asumarea problemei teologico-politice in spatiul predominant ortodox de la noi. Altfel spus, tarziu, daca nu chiar tardiv, Biserica accepta provocarea asumarii unor functii sociale si politice deficitare, pe care partidele politice le-au cam ratat.
Ezit intre a spune ceea ce am de spus si a explica ceea ce spun, dar pentru ca spatiul de care dispun este de fix 4.000 de semne, enunt deja cateva concluzii, sarind peste cateva premise si mai ales peste o parte a rationamentului. Prin implicarea preotilor la "baza politicii", adica in alegerile locale, se acorda atentie constructiei democratice "de jos in sus", care a fost neglijata la noi, pentru ca partidele s-au apucat sa democratizeze "de sus in jos", fara notiuni de inginerie constitutionala in cap, fara a pricepe democratia, liberalismul, modernitatea. Preotii isi asuma responsabilitatea politica, de care intelectualii ratati de la noi s-au ferit ca dracul de tamaie. Si-au dat seama ca daca lasa politica la indemana manelistilor si a vedetelor TV ratam din nou modernitatea.
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=234343&data=2008-03-10