Luciana Tamas are 15 ani si este din Satu Mare. Luciana Tamas i-a tusat pe semeni cu talentul, inteligenta si maturitatea ei. Luciana Tamas nu face nici un efort sa fie asa, fiindca Dumnezeu a binecuvantat-o cu mult, mult, har, dar si puterea de a-l duce si de-a dialoga cu el. Luciana Tamas este probabil, in acest moment in lume, cel mai cunoscut si mai cotat artist-vizual-adolescent, roman. Si, pentru ca nu ma tem de cuvinte, spun fara sa ezit ca, in orasul Satu Mare, exista un artist-vizual exceptional, de numai 15 ani: Luciana Tamas.

Luciana Tamas, la ce varsta ai expus pentru prima oara?

Au fost mai multe "pentru prima oara" (prima expozitie intr-un muzeu, intr-o galerie, intr-un castel, pe Internet, in strainatate; incet, s-au adunat cam 20 de personale si 12 de grup: o adevarata "avalansa" de "prima oara"). Totusi, daca este sa pastrez criteriul strict biologic, la sapte ani am sustinut prima expozitie personala la Cluj Napoca. Expozitia a fost vernisata de dr. Alexandra Rus (atunci director al Muzeului National de Arta din localitate).

Ce te-a atras mai mult in artele vizuale: culorile sau formele?

Fiindca eram tacuta, formele si culorile ma ajutau sa comunic. Apoi am invatat alfabetul, am memorat primele poeme, am lecturat sute si sute de carti in limbile romana, germana si engleza. Culorile, formele si cuvintele ma atrag in egala masura!

Luciana Tamas, ce a pus Dumnezeu in plus, intr-un artist?

Eu cred in creativitatea fiintei umane si consider ca toti suntem, mai mult sau mai putin, artisti. Fiecare om are zestrea lui de "ceva in plus". Mai ramane sa facem efortul de a descoperi si a valorifica acel "zacamant".

Ce stii despre istoria artei romanesti?

Stiu multe lucruri despre arta si ma tot informez. Insa n-as desparti istoria artei in: universala si romaneasca.... Poate nu inteleg eu lucrurile pana la capat, dar traim intr-o lume care asimileaza foarte repede valorile si stabileste relatii intre ele. Asa ca, tot ceea ce are arta romaneasca mai valoros, firesc, este bun universal.

"Copil minune", "copil supradotat". In ce te priveste, ti se par arhicunoscute, nu?

Cu foarte putin timp in urma, la o emisiune televizata, domnul Solomon Marcus sustinea faptul ca un psiholog francez (nu i-am retinut numele) a demonstrat ca perioada cu cele mai multe acumulari pentru om este intre cinci si opt ani. Cei care, din diverse motive, nu pot folosi la maximum respectivul interval, pierd enorm si, indiferent de ce-ar face mai tarziu, nu mai pot recupera. Eu am avut sansa si mi-am instalat foarte devreme viata in domeniile care ma pasioneaza. Cineva mi-a si scris ca imi lipseste cu desavarsire complexul "as fi putut sa fiu, daca"...Despre partea cu "copil-minune"... S-a scris cam asa (si intentionat voi enumera fara ghilimele): un supertalent al picturii, fenomenul Luciana Tamas, mic gigant, monstruozitate a naturii, elevul perfect, Comaneci a picturii, Gulliver in tara culorilor, Vincent van Roemenie Luciana Tamas, wonderkind si as mai putea continua. Parca nu toate suna ingrozitor, nu?

Nu! "Comaneci a picturii" suna insa, cu tot respectul pentru sport, cam... ciudat.

Sa punem problema altfel: Iolanda Malamen, imi raspundeati la un e-mail al meu, de Sarbatorile de iarna, si sper ca nu divulg un secret, ca munciti la noua carti deodata. N-o-u-a c-a-r-t-i ! Extraordinar!!! Dumneavoastra va considerati un adult supradotat?

Nicidecum. Sunt doar un adult hiperactiv.

Pentru cine pictezi, faci instalatii, creezi forme si imagini, Luciana Tamas?

Sunt in egala masura atrasa (si chiar comit) pictura, obiect, colaj, grafica, tapiserie de hartie, mici interventii in spatiul public (ironice, bineinteles!), instalatie, desen; scriu, traduc texte si modific obiecte realizate de semenii nostri (ready-made "modificat genetic").Toate acestea imi dau o identitate.

Multi tineri isi pun mintea cu muntii si devin alpinisti. Sa-i aplaudam! Insa fiecare persoana are dreptul sa isi aleaga propriile "inaltimi".

Ai expus si expui cu succes in alte tari, vinzi lucrari si figurezi in multe colectii particulare.Intr-un cuvant lucrarile tale calatoresc. Si sunt bine cotate.

Lucrarile mele au calatorit mult (din Japonia pana in S.U.A., din Spania pana in Iordania si Marea Britanie). Am si expus in strainatate; uneori cu atat de mult succes, incat, daca voi intra in detalii, se vor gasi destui care sa spuna ca lauda de sine... Insa faptul ca mai multi artisti din Europa (si nu numai!) nu au avut nici o retinere in a-si expune lucrarile alaturi de creatiile mele (si, aici ma refer la Corneille, Klaas Gubbels, Hans Keuls, Christine Comyn, Sutthirat Supaparinya, Sonya Rademayer s.a.m.d.), sau faptul ca am participat cu destul succes la simpozioane internationale de arta, sau foarte bunele cotatii pe care lucrarile mele le au in cateva tari europene, zic, poate ca ar trebui sa vorbeasca de la sine. S-a potrivit chiar sa fiu primul copil din istorie care a sustinut o expozitie personala intr-un muzeu olandez (eu chiar consider Olanda ca fiind a doua mea patrie; sunt fericita sa va pot spune cat de multe calitati au acei oameni: disciplina, spiritul de justitie, darzenia, modestia si dorinta de a face fiecare lucru cat mai bine... toate m-au impresionat adanc!). Un fragment dintr-o lucrare (pictata de mine la varsta de sase ani) a fost recompus, tot in Olanda, din 72820 de piese domino. Cred ca momentul "Domino Day" 2004 a fost cu adevarat spectaculos (evenimentul a avut intre 80 si 100 de milioane de telespectatori - aici ma refer si la reluari, la DVD-urile cu inregistrarea emisiunii - in tari din Europa, Asia si Africa).

Revenind la afirmatia dumneavoastra, ce as putea sa mai adaug? Se putea si mai rau, nu?

Imi place ironia ta. Un artist roman pe care-l pretuiesti? Dar strain?

As prefera formula "artist vizual". Atunci as putea raspunde: GrigorescuAndreescu LuchianTuculescuBrancusi(marcel)IancuTonitzaBabaPaciureaBratescuApostuNaparusDamianBitzan(Mircea)Roman(Ion)GrigorescuFlondorBerneaPerjovschiAntikPataticsCantor...

MichelangelodaVinciRafaelBoschVanGoghCezanneMunchKandinskyGaudiDuchampMaleviciDaliLeCorbusierPicassoKleeMiroMagritte(frida)KahloWrightPollockDubuffetBeuysAppelBaconPaik(marino)MariniMooreChristo(hanne)DarbovenBasquiat(pipilotti)RistBansky... Noroc cu faptul ca (in scris) limba este suficient de elastica. Un singur mare nume... si tot nu este indeajuns!

Satu-Mare este un oras cu o importanta revista de poezie, un oras cultural, viu.. Dupa cate stiu, scrii si poezie.

Orasul meu are un avantaj : este foarte aproape de granita. Zonele de frontiera, din cate am vazut si in destul de numeroasele mele calatorii peste hotare, au un anumit dinamism, sunt "antrenate" pentru schimbare. In Timisoara (de exemplu) am observat acelasi lucru: oameni toleranti, dinamici, mandri de locul lor si de felul lor de a fi. Revista de care aminteati (este vorba de revista "Poesis'', condusa de poetul George Vulturescu) s-a impus in ultimii ani ca una dintre cele mai reprezentative reviste literare din Romania. Tot aici, se desfasoara si un festival de poezie. Anul trecut, am participat si eu.

Vorbind despre scrisul meu, imi aduc aminte ca in jurul varstei de zece ani, scriam scurte texte pe lucrari, gaseam tot felul de titluri pentru expozitiile mele si corespondam cu cateva mari personalitati. Uneori, de dragul jocului, renuntam la punctuatie si experimentam tot felul de limbaje si procedee artistice. Imaginati-va combinatia: panza, acrilic (ulei), iarba, flori de cires, spaclu, carti, reviste, diferite obiecte, alte carti... Totul ca o instalatie vie...

In acea perioada, mi s-au si publicat cateva texte in revistele "Feed Back", "Caligraf" si "Citadela". Increderea cu care distinsii redactori ai respectivelor reviste m-au onorat a fost neasteptata si coplesitoare!

Stiu ca esti si initiatoarea unui experiment de limbaj...dar mai bine

spune tu.

Experimentul (nu doar de limbaj) incepe cam asa: aproape toate marile curente ale artei moderne si contemporane au unul (sau mai multe) texte-program care explica ce si cum sta treaba cu miscarea respectiva. gaspext explica numai ce nu este gaspext si va fi scris de toti aceia care vor auzi despre gaspext si vor dori sa paseasca in aceasta aventura (indiferent de stare sociala - cultura - varsta - sex - nationalitate - rasa).

gAsPexT nu este Beuys. Totusi, porneste de la gandul acestuia (''Fiecare om este un artist"). gaspext preia ideea lui Beuys, asa cum, sa zicem, cubistii au preluat gandul lui Cezanne ("a trata natura prin cilindru, sfera si con"). Dupa a mea parere, gandul lui Beuys s-ar putea traduce astfel: chiar si atunci cand o persoana nu creeaza efectiv, ci numai priveste o opera de arta, aceasta recompune mintal (bazandu-se pe cultura, experienta de viata si caracteristicile sale individuale) opera pe care o priveste. Deci, atunci cand privim o lucrare de Francis Bacon, nu ne gandim in mod obligatoriu numai la ce a vrut marele artist sa exprime, ci imbogatim, cu propria noastra imaginatie si sensibilitate, lucrarea (mesajul ei). Acest proces este unul creativ (si, prin efortul pe care il depunem fiecare ca privitori, devenim noi insine artisti).

Problema este aceea ca nu toti constientizam acest lucru (se pare ca vietile multora dintre noi sunt invadate de politica, divertisment s.a.m.d.). gAsPexT (g -global, a - arhitectura, s - sculptura, p - pictura, ex - experiment, t - text), chiar si pentru un scurt interval de timp, ne poate extrage din acest vartej. Fiecare dintre noi putem spune ce nu este un anume ceva. Insa atunci cand ne adaugam propria contributie la ce nu este gaspext, constient sau nu, devenim parte a unui proiect artistic (si, prin urmare, artisti). Gandul acesta poate sa devina un suport spiritual pentru alte actiuni viitoare.

Transformare - gandire - actiune - ingenuitate - lirism - vointa de schimbare - libertate - generozitate (este gAsPexT). Ce nu este, la scurt timp de la aparitia sa, au spus (deja!) cateva personalitati marcante ale artei contemporane si cativa mari artisti ai cuvantului din Romania.

Deci, gAsPexT nu este...

Luciana Tamas, in fata ta se afla: o natura statica, o natura moarta, un om pregatit sa-i faci portretul, si, prin fereastra deschisa se vede un fragment de peisaj. Care ar fi prioritatea?

Poate, as incerca sa initiez o actiune, sau as putea discuta despre rolul si rostul artei, sau, poate, despre gaspext...

Insa as prefera, daca este posibil, sa vorbesc despre lucrarea pe care am intitulat-o chiar "Beuys". Aceasta, prin permutari, ar putea sa depaseasca in dimensiuni Capela Sixtina si "Guernica" (puse la un loc).

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=234048&data=2008-03-04