Istoricul legii este spectaculos. Inca din 1990, dupa incidentul de la Berevoiesti, cand securistii (incompetenti) din SRI au incercat fara succes sa arda o parte din arhivele Securitatii, fostul detinut politic Constantin Ticu Dumitrescu a cerut Consiliului Provizoriu de Unitate Nationala (primul Parlament) sa adopte un decret sau o lege pentru protectia arhivelor Securitatii. Pe 6 decembrie 1993, in premiera pentru politica postcomunista, motiunea simpla privind agentii informatori ai Securitatii (si blocarea accesului acestora la functii importante in stat), depusa de opozitie, in particular de catre CTD, a fost votata favorabil in cele doua camere ale Parlamentului Romaniei, pe data de 6 decembrie 1993. Incurajat de succes, senatorul PNTCD Dumitrescu a depus la Senat proiectul legii privind deconspirarea Securitatii si accesul cetateanului la propriul dosar.

Exista circumstante atenuante si agravante pentru incompetenta celor care au votat "legea Ticu." Din 1993 pana in 1999, initiativa depusa la Senat a cunoscut atatea modificari incat initiatorul legii nu a vrut sa-si mai recunoasca paternitatea. "Legea Ticu" a fost atat de denaturata din pricina luptelor din comisiile de la Camera Deputatilor si Senat intre cei care doreau sa-i limiteze, sa-i amane sau chiar sa-i anuleze efectele, adica nomenclaturistii, securistii, fostii informatori si colaboratori ai Securitatii, infiltrati in partide, pe de o parte, si cei care inca mai credeau in spiritul legii, pe de alta parte. Din pacate, datorita mizei politice enorme (deconspirarea Securitatii ca politie politica) incompetenta a fost generala, pentru ca nici securistii, informatorii, nici victimele lor, nu au observat ca se bat pe o lege neconstitutionala, pe care au si votat-o. Nici ziaristii, analistii, specialistii in drept sau cetatenii nu au observat esenta neconstitutionala a legii. Eu am contestat aplicarea ilegala si neconstitutionala a legii, cand - impotriva prevederii legii de a impiedica alegerea in Colegiul CNSAS a "celor care sunt sau au fost membri ai vreunui partid politic" - au fost desemnati de catre PD sa faca parte din Colegiu oameni care fusesera membri ai unui partid (PCR), Plesu si Dinescu. Dar nici macar nu mi-a trecut prin cap sa verific constitutionalitate legii.

Functionarea neconstitutionala si ilegala a Colegiului CNSAS nu avea cum sa nu produca efecte perverse. Ca si comunismul, care s-a nascut din cele mai nobile idealuri morale, dar a degenerat intr-un regim represiv totalitar criminal, si legea pentru deconspirarea Securitatii ca politie politica s-a transformat in contrariul idealului reformei morale a clasei politice. Punerea in aplicare a legii a generat nedreptati si interpretari imorale cu privire la viata unor oameni, care de fapt au fost victime ale politiei politice. Verdictele CNSAS au afectat cariera si reputatia unor politicieni, ziaristi, ierarhi bisericesti, magistrati, dar nu si pe aceea a fostilor ofiteri ai politiei politice. Nici macar vreunul dintre acestia nu a fost condamnat de vreun tribunal pentru acte de politie politica.

Decizia Curtii Constitutionale a cazut ca un baros in capul tuturor. Desi au fost formulate in apararea lui Dan Voiculescu, detestat de multi, exceptiile de neconstitutionalitate ridicate de Sergiu Andon au condus la anularea unei legi strambe. Insa revendicarea revocarii din functie a membrilor CCR (si a Avocatului Poporului), care si-au asumat responsabilitatea unei decizii corecte, dar nepopulare, este o dovada in plus ca incompetenta naste monstri. Monstri antidemocratici.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=232653&data=2008-02-04