Urmarind sfarsitul alegerilor franceze am realizat din nou cat de dura poate fi viata unui politician mai ales cand pierde. Am vazut cum Segolene Royal se forta sa zambeasca si sa afiseze o fata luminoasa si optimista cand isi anunta esecul, dar am vazut si cum proprii ei colaboratori, in frunte cu Fabius, cu fete intunecate recunosteau drept un dezastru pierderea alegerilor, dar incercau cu perfidie si cu un cinism pragmatic sa-l puna pe seama candidatei lor. Recunosc ca ar fi fost amuzant si paradoxal sa vedem drept presedinte al Republicii franceze o femeie pe care o cheama Royal.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=220306&data=2007-05-09