(poem dublu)

I. Dude albe

Lipicioase de dulci pe afara

ca dudele albe

si incuiate pe dinauntru

ca nimfele

in gogosi de matase

Erau buzele noastre

gustand

Chiar dude albe -

"iti dau tie cat si mie

Ca sa nu facem manie" -

Din palma

Cum sunt hraniti

porumbeii

Vara prin parcuri

si toti trecatorii se-opreau

doritori

Sa ne deie din palma

Ca unei perechi de columbi voiajori

vulnerabili

aproape orbi

Nemaiavand ochi pentru nimeni

Decat unul pentru celalalt

II. Acoperirea in aur

Cei doi porumbei

Din mai vechiul poem

"Dude albe"

Iata-i aici

la fereastra

la care

Ma mut

impreuna cu tine

in vis

Unul e alb

Celalalt

e tot alb

Dar stropit cu-ntuneric

Pe gat si pe piept

Uguiesc amandoi

si se uita la noi

de aproape

Noi la ei

de departe:

Doua perechi dragastoase

fugite

Din lume

in lume

Vezi

tot ce intorc

din uitare

in vis

Se preface in vers

(Ca la regele Midas)

Se acopera-n aur.

II. SONETE "CALATOARE"

Sacralitate

Un rai ca la-nceputuri, vegetal.

Livezi cu flori lucrate de albine:

Cand pleaca una, cealalta vine.

Peisaje consacrate: vale-deal,

De care roua ca un roi se-atine.

in fagure,-n pahar hexagonal

De ceara, creste mierea, fara a-l

Topi ca dorul de parinti pe mine.

Imi scrie Herodot ca, in vechime,

Hotarul sudic, netrecut de nime,

Era pazit, pe-atunci, doar de albine;

Traind si-acum la fel, matriarhal,

in raiul vale-deal, ondulator,

Transpus de-auzul nostru muzical

in doina cu muzeul ei sonor.

Sacralitate-a spatiului natal.

Florenta

Sa vezi Florenta e-o zadarnicie;

stiind ca nu o poti oricand vedea.

Dar poate ca si ea resimte, stie

si-o doare dorul din dorinta ta.

Cu-atatea flori, ca s-a numit Florenta,

Acestei frumuseti preaelegante,

Ce ii lipseste cel mai mult, e Dante:

Absenta mai prezenta ca prezenta.

Revad sculpturile neterminate,

Lasate-asa de Angelul Michel;

O "opera aperta"; fara el.

Ca un poem inchis pe jumatate;

Irezistibil pentru cititor:

Sa-i fie, in secret, co-autor.

Muntele (Ararat)

Ziceam ca suntem pe un munte,

Ziceam ca suntem impreuna

Pe-un munte, sus de tot, de unde

Se vad ruinele in luna.

Zapezi in jur, iernand de veacuri,

De care nimeni nu se-atinge;

Doar cerul in culori de lacuri

Tot mai abstract asupra ninge.

Cum am ajuns pe-aceasta spuza

Atat de multa si de rece?

Am si uitat, ca o lauza

Potopul nasterii, confuza

Cand febra laptelui o trece,

Patandu-i pieptii de la bluza.

Triptic moscovit

I.

La Moscova. Cupole aurite;

Cu pana crucilor semnand deschis

Credinta in Acela ce trimite

Unicitatea Sa in orice ins.

Distante mari si pe pamant; Kremlinul

E cat o oaste inzidinta-n zori,

Ce parca-n cale ti-a iesit cu plinul,

Saltand caciuli de apa si de nori.

Cu introspectii dostoievskiene,

S-ascunde toamna, tremurand din gene,

La "Tretiikov", in picturi, sa planga.

Iar la biserica apropiata,

Ahmatova (ori "Muza" ei?) s-arata

Dand autografe cu aripa stanga.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=177815&data=2005-06-07