Sponsorii revolutiilor (II)

Oricum ar fi, dupa o scurta sedere in marea inchisoare petersburgheza a Crucilor, Parvus isi regasea in 1906 Germania sa iubita, precum si activitatile sale de ziarist, teoretician si animator politic, completate acum cu acea de editor. In realitate, casa sa de editura, publicand lucrari in limbile germana si rusa, reprezenta deja un mijloc deturnat de subventionare a partidului social-democrat rus. Aceste afaceri banesti - care-l vor duce la faliment in 1907 - ii vor cauza certuri puternice cu Maxim Gorki, pe care el l-a facut quasiasociatul sau.

Caci, de acum inainte, in Rusia se impune o noua dimensiune, a actiunii politice marxiste. Nu mai este vorba despre a da viata, pe ici, pe colo, catorva cerculete muncitoresti sau de a difuza un ziar clandestin de sase pagini. La acestea, cotizatiile catorva mii de simpatizanti, darurile catorva fii de familie si subsidiile de la marele partid frate german, S.P.D. ("Partidul Socialist din Germania"), permiteau sa se faca fata cu greu situatiei. Dupa 1905, au trebuit finantate campanii electorale, intretinandu-se un aparat de semiclandestinitate permanenta si a fost nevoie sa se vina in ajutorul familiilor militantilor arestati sau exilati. Pe scurt, sarcinile social-democratiei ruse devin cele ale unui mare partid legal, fara a exista insa nici unul dintre avantajele legalitatii din Occident. Datorita acestui fapt, social-democratia rusa va trai pana in 1917 intr-o criza ascutita de finantari, fapt care a contribuit la asprimea luptelor interne.

Din nou aparea problema clasica a scopurilor si mijloacelor, care ii divizase atat de grav pe bolsevicii lui Lenin si pe mensevici, in sanul partidului nascut inainte de 1905.

Fideli machiavelismului lor politic si ai exaltarii de catre ei a violentei clandestine, bolsevicii fac cauza comuna, in special in Caucaz, cu banditii (onorabili sau nu) pentru a ataca bancile si a-i santaja pe capitalisti. Il regasim in reteaua extorsiunilor de fonduri bineinteles pe Stalin, care este veritabilul sef, si alaturi de el personaje de prim-plan din viitoarea CEKA (politie politica, insarcinata cu combaterea contrarevolutionarilor intre 1917 si 1922): Evdokimov, venit din domeniul crimei organizate, Iagoda, viitor sef al politiei politice, letonii Latsis si Peters, care fac naveta Anglia si Scandinavia si chiar pe viitorul ministru al Afacerilor Straine, Maxim Litvinov. Aceasta operatie a avut in ochii lui Lenin o dubla importanta, deoarece l-a eliberat de o dependenta financiara de prietenii sai socialisti germani si, totodata, pe militantii sai alesi pe spranceana, de conventiile morale pe care le considera mic-burgheze. Astfel, atunci cand Trotki a denuntat, alaturi de Parvus, in 1907, grava abatere de la etica revolutionara, care o reprezenta pentru el atacurile bancilor de catre bolsevici, el si-a atras din partea lui Lenin o replica dura, care a inghetat pentru zece ani orice relatie personala intre cei doi.

Parcursul lui Helphand

In ceea ce-l priveste pe Parvus, el nu a ramas la stadiul denuntarilor morale ale tanarului sau prieten si frate mai mic, Trotki. Deja spiritul sau fertil incepuse sa se desfasoare in alte directii. Dupa o calatorie de-a lungul Volgai, Parvus sfarseste prin a se convinge ca Rusia traia o revolutie sociala capitalista de mare amploare, care merita sa fie studiata, analizata si inteleasa. Avea, de asemenea, sa se convinga, putin cate putin, asupra potentialitatilor democratice ale lumii noi, gestante. Pentru Helphand, alaturarea unei Germanii in plina expansiune de o Rusie intr-o totala bulversare putea crea echivalentul unei noi Americi in inima Europei, dar aceasta socialista, deoarece cultura colectivista a muncitorilor germani si a taranilor rusi, asociata dezvoltarii capitaliste accelerate, ar fi putut da foarte bine nastere unei mari mutatii democratice. Puternic avansat fata de epoca sa, Parvus a vazut aceasta mutatie indeplinindu-se, esentialmente, fara violenta. Clasele conducatoare trebuiau sa se incline in fata sufragiului universal, lucrul acesta deja producandu-se in Anglia si in Franta.

Atunci cand la Constantinopol a izbucnit revolutia "Junilor-turci", care parea, dupa 1905 in Rusia, sa angajaze redresarea democratica a batranului si anacronicului Imperiu Otoman, viata lui Helphand a cunoscut un nou moment de busculare. Plecat in calitate de ziarist sa-i intervieveze pe tinerii sefi militari ai revolutiei, el va deveni in curand consilierul ocult... si bancherul lor en-titre. Asemeni unui Monte-Cristo marxist, Helphand dobandeste in Turcia o importanta avere, care ii asigura o viata linistita pana la sfarsitul zilelor sale. El isi va fonda in aceasta perioada noi si importante convingeri.

(va urma)

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=54756&data=2000-12-06