Daca Nicolae Ceausescu ar fi disparut la finele anilor '60, propriul sau popor, dar si opinia publica occidentala l-ar fi plans. Originalitatea si independenta politicii sale externe, cateva tentative afisate de liberalizare in interior l-au facut un personaj popular la Bucuresti, dar si in alte capitale. Este imposibil sa uitam aceasta perioada atat de scurta, insa ceea ce a urmat este o poveste groaznica, comenteaza vineri publicatia franceza L'Express, citata de Agerpres. De ce a existat aceasta aura de simpatie, in 1969, in jurul acestui om caruia nu i se spunea inca 'Conducatorul'? Pur si simplu pentru ca le tinea piept rusilor, scrie L'Express. Romania, care nu a acceptat niciodata sa condamne pozitia chineza fata de Moscova, a fost singura tara din blocul comunist care nu a rupt in 1967 relatiile diplomatice cu Israelul. Ceausescu a refuzat in august 1968 sa participe la invadarea Cehoslovaciei de catre trupele Tratatului de la Varsovia. Romanii i-au asigurat o primire triumfala generalului de Gaulle in luna mai a aceluiasi an. Multe victime ale proceselor staliniste din anii '50 au fost reabilitate. Scriitori 'reformatori' sunt publicati. Biserica respira dupa ani de persecutii. Vorbim chiar si de o decolectivizare partiala a agriculturii. Dar toate acestea ar fi foarte usor de negat in prezent, tinand cont de cele doua decenii ce au urmat, potrivit saptamanalului francez. Regimul s-a indreptat foarte rapid spre o farsa sangeroasa, marcata de megalomania unui mic Stalin al Carpatilor. Ar trebui sa datam inceputul acestui derapaj in 1971, o data cu o vizita in China? S-ar putea, scrie L'Express. Insa cu siguranta nu trebuie sa subestimam efectul unui veritabil fenomen de clan. Nicolae, sotia sa Elena, fiul sau Nicu, fratii sai Ilie si Ion si-au condus poporul spre naufragiu. Conducatorul devine un fel de Nero, cu politica sa de 'sistematizare' a teritoriului, de distrugere a mii de sate pentru a le inlocui cu orase agricole, cu vandalizarea centrului istoric al Bucurestiului si oprimarea minoritatilor ungare si germane. Opozantii au fost urmariti, torturati si eliminati. Cu toate acestea, Occidentul a continuat, in numele marii politici, sa il flateze pe nebun, potrivit L'Express. Nixon, in 1972, i-a oferit lui Ceausescu clauza natiunii celei mai favorizate. Ford, Carter, Wilson, Brandt, Schmidt, Begin, Giscard d'Esting, printre multi altii, au venit la dictator pentru a evoca subiecte extravagante. Pentru liderii mondiali, afacerile sunt afaceri, iar pentru micul Israel este legitim sa cumpere cu dolari sau cu arme de origine sovietica mii de emigranti evrei. Sau sa foloseasca Bucurestiul drept o placa turnanta pentru contacte secrete cu Egiptul si alte tari arabe. Insa la Washington si la Paris, la fel ca la Bonn si Ierusalim, era cunoscuta adevarata natura a regimului. Disidentii care au reusit sa fuga din Romania, fugari precum generalul Ion Pacepa, fost sef al serviciilor secrete, au venit cu informatii perfect fiabile. Insa nu s-a facut nimic, iar Ceausescu a fost primit cu caldura la Paris in 1980, aminteste publicatia din Hexagon. Pe de alta parte, inca de la instalarea sa la Palatul Elysee Francois Mitterrand a anuntat ca nu se pune problema unei vizite oficiale la Bucuresti. La randul sau, fostul premier Michel Rocard a solicitat, in februarie 1989, Comisiei pentru drepturile omului a Natiunilor sa demareze o ancheta in Romania. Toti oficialii stiau. Toti diplomatii stiau. Toate serviciile secrete, in special cele ale Frantei, stiau. Dupa timpul ororii, urmeaza cel al rusinii, conchide L'Express

Z.O.