Conform Hotnews, care reda, in exclusivitate, pasaje ample din dosarul pus la dispozitie de Consiliul National de Studiere a Arhivelor Securitatii (CNSAS), presedintele de onoare al Partidului Conservator, Dan Voiculescu, a turnat la Securitate. Aflat inca in proces impotriva CNSAS, pentru a-si reabilita imaginea, Dan Voiculescu, zis Mircea si Felix, dupa numele de colaborator al Securitatii, a argumentat ca dosarul sau este secret de stat. Initial, pe dosar scria "SECRET", mentiune pusa de fosta Securitate. Judecatorul trebuia sa aiba la primul termen in instanta un certificat de acces la informatii clasificate, numit certificat ORNISS, lucru lamurit apoi de CNSAS care a revenit cu un document in care se mentioneaza ca nici o foaie prezenta in dosar nu este secret de stat. Conform NewsIn, doar opt judecatori de la Tribunalul Bucuresti au certificat ORNISS, cerut pentru procesul dintre CNSAS si Dan Voiculescu, dar niciunul dintre acesti magistrati nu face parte din sectia careia i-a fost repartizat dosarul liderului PC. Dan Voiculescu a semnat la Securitate sub doua nume conspirative, Mircea (in perioada 1970-1973) si Felix (dupa 1973), declaratii si note despre rude, colegi de serviciu si parteneri de afaceri. Surse din cadrul CNSAS au declarat pentru HotNews ca singurele date nepublice din dosarele trimise de Consiliu in instanta sunt datele personale care privesc viata privata a celor turnati la Securitate, in sensul ca numele lor sunt blurate pe notele informative atasate la dosare. Colegul sau de partid, Sergiu Andon, spune la randul sau ca "nu exista nimic secret in aceste dosare. Conducerea Tribunalului a interpretat, in opinia mea, excesiv de formal mentiunea "secret'' pusa de fosta Securitate pe documente. Acum amana toate dosarele pe acest motiv, nu doar al lui Voiculescu. Insa interpretarea e birocratica si stupida. Cum promovezi deconspirarea Securitatii, in secret?''. Mircea Dinescu, membru al Colegiului, intareste: "Nimic din ce avem noi aici nu are regim de secret de stat. Noi nu suntem pusi acolo sa conspiram inca o data Securitatea". Iata mai jos informatii legate de activitatea lui Dan Voiculescu in vremea Securitatii: - Intr-o nota adresata in 1974 conducerii ICE Vitrocim, unde era angajat ca economist, Dan Voiculescu a explicat imprejurarile in care a aflat de fuga verisoarei sale Paraschiva Silaghi (paginile 148 - 149). Dan Voiculescu a descris intr-o declaratie data in 1980 Securitatii mai multe intalniri pe care le-a avut cu cetateni straini pe parcursul a zece ani, declaratie in care aminteste de rapoartele date Securitatii dupa fiecare intalnire (paginile 161 - 163). Sursa "Felix'' a informat in 1982 Securitatea (pe maiorul Marin Nicola) despre o presupusa infractiune economica a unui director adjunct al Vitrocim, Gheorghe Rugescu, fapt pantru care acesta a fost urmarit informativ. Din verificarile CNSAS a rezultat ca Rugescu nu a fost urmarit penal, deci informatiile furnizate de Dan Voiculescu nu au fost confirmate (paginile 119-121). - Nota informativa a unei alte surse, Angel, catre maiorul Nicola descrie o ipotetica favorizare a unor parteneri de afaceri straini de catre acelasi director Rugescu. Ofiterul de Securitate noteaza ca informatiile furnizate de Angel trebuie verificate si din sursa "Felix'' (paginile 122-127). - O nota de serviciu a unui ofiter de Securitate consemneaza ca "din discutiile purtate cu lt. Maj. Tomescu Sergiu de la Directia a III-a a rezultat ca Voiculescu Dan este informatorul sau'' (pagina 147). - Un raport intocmit de maiorul Constantin Smarandache despre Dan Voiculescu consemneaza ca acesta "este folosit in munca informativa de catre col. Alexandru din Directia IV'' (pag. 180). - Felix da, in 1977, o nota informativa in care propune recrutarea ca informator a unui cetatean austriac, Leo Gottfried. Dan Voiculescu ii retine acestuia "preocuparea de defaimare a politicii noastre'' si semnaleaza tendinta lui Gottfried "de a atrage spiritual si material anumiti cetateni romani la fuga din tara'' (pagina 160). - Ofiterii Gheorghe Florea si Sergiu Tomescu au intocmit, in iunie 1973, un referat care propunea recrutarea lui Dan Voiculescu pentru supravegherea operativa a obiectivelor "Vera'' si "Goran''. O jumatate dean mai tarziu, Securitatea a mentionat la finalul documentului ca "intrucat la data de 15 ian. 1974 "Felix'' a fost primit in PCR, iar in momentul de fata nu avem o obiectiv concret pe langa care sa fie folosit propunem intreruperea legaturii si clasarea dosarului personal'', deci un soi nu intrare "in adormire'' (paginile 20-21). Dan Voiculescu, confruntat cu aceste probe, a sustinut in fata membrilor CNSAS ca nu vede nici o problema in colaborarea sa cu Securitatea. Cand a fost intrebat de nota data despre Leo Gottfried a raspuns: "Nu am voie sa am voie de am opinii politice? Cu atat mai mult cu cat aveam curaj sa am opinii politice. Se dorea sa fie atrasi romanii sa fuga din tara. Nici acum nu sunt de acord ca romanii sa fuga din tara'', a spus Voiculescu (pagina 185) - Mircea Dinescu a insistat pe ideea incalcarii drepturilor omului prin acea nota informativa: "Ideea era ca Securitatea, urmarindu-l pe el (Gottfried - n. red.), putea sa dea de urma unor romani care voiau sa fuga in strainatate si o pateau''. Dan Voiculescu a replicat: "Aia e treaba lor''. (pagina 186) - In declaratia data la CNSAS de Paraschiva Silaghi, verisoara lui Dan Voiculescu, aceasta precizeaza ca doar ea si sotul ei stiau de intentia de a fugi din Romania, deci Voiculescu nu ar fi avut cum sa informeze Securitatea despre intentia lor (pagina 281). - Declaratia data in 2007 de cetateanul german Gert Lichblau, in care spune ca "domnul dr. Voiculescu a fost o persoana de o specialitate deosebit de buna, iar in cadrul colaborarii a fost in permanenta corect si agreabil. Inca de la inceputul anului 1967 mi-a fost clar ca regimul comunist era foarte greoi si ca politia secreta, securitatea spiona si supraveghea orice fel de strain in Romania. Deoarece am fost molestat de mai multe ori de securitate si abordat si la hotel, am inteles imediat ca regimul de atunci nu dorea contacte particulare cu oamenii si nici cu cultura tarii'' (pagina 287).

Iuliana Ivan