Asistam la un razboi in toate regula in care tancurile ruse defileaza pe teritoriul Georgiei ca "trupe de mentinere a pacii" si "mentin" pacea in toate punctele strategice. Mai putin in capitala Tbilisi: ultima reduta georgiana in fata noii "Armate Rosii". Moscova vrea cu orice pret schimbarea regimului Saakasvili, unul total potrivnic Kremlinului ce sta ca un ghimpe in coasta "Marelui urs" de la miazanoapte. Scenariul dupa care se desfasoara toate aceste ostilitati ne poarta cu gandul in istorie, mai exact, cu 40 de ani in urma, cand Praga, capitala de atunci a fostei Cehoslovacii, era devastata de T-55-urile sovietice, cu scopul precis de a face ordine in propriul lagar socialist. In cursul noptii de 20-21 august 1968, trupele fostei URSS si patru dintre aliatii acesteia, (Ungaria, Bulgaria, Polonia si Germania Democrata - tari membre ale Pactului de la Varsovia) inabuseau in sange "Primavara de la Praga", sub ochii unui Occident cvasiindiferent , care, la fel ca astazi, adopta o pozitie reconcilianto-umila fata de agresiunile Rusiei. Aminteau si de reactiile Parisului si Londrei, in ajunul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, in privinta "aspiratiilor" Germaniei naziste. Revenind la momentul "Primavara de la Praga", invazia sovietica, menita sa ucida in fasa "socialismul cu fata umana" initiat de fostul lider comunist cehoslovac Alexander Dubcek, consacra doctrina sovietica a "suveranitatii limitate", stabilita de Moscova pentru satelitii sai din Europa de Est. Conflict intre factiunile comuniste, in opinia unora, bresa in blocul sovietic prefigurand prabusirea sistemului in 1989, pentru altii, "Primavara de la Praga" a reprezentat o serie de reforme timide, insa inedite, in fosta Republica Socialista Cehoslovacia. Premisele izbucnirii crizei La inceputul anilor '60, Republica Socialista Cehoslovaca trecea printr-o dificila perioada din punct de vedere economic, care a dus la inlocuirea lui Antonin Novotny de la conducerea Partidului Communist din Cehoslovacia. Locul sau a fost luat la 4 aprilie de catre Alexander Dubcek care avea sprijinul comunistilor reformisti. "Aurora unei revolutii democratice plutea in aer. Insa logica razboiului rece a impiedicat incoronarea cu succes a acestei revolte", rezuma astazi istoricul Vilem Precan, intervievat de catre corespondentul AFP la Praga. "Daca ocupatia nu ar fi avut loc, Cehoslovacia s-ar fi transformat intr-o democratie parlamentara in urmatorii cativa ani", apreciaza la randul sau fostul disident Petr Uhl. Zdrobita in august, "Primavara de la Praga" a inceput in realitate in ianuarie 1968, dupa alegerea in fruntea Partidului Comunist a lui Alexander Dubcek (1921-1992), care i-a succedat lui Antonin Novotny (1904-1975), politruc nepopular creat de epoca stalinista. Noua conducere a partidului a procedat la reforme economice prudente, insa ridicarea cenzurii a antrenat imediat o liberalizare fara precedent a presei si a activitatilor culturale precum si guvernari multipartinice. Acest program includea de asemenea planuri pentru o federalizare a Cehoslovaciei in doua natiuni cu drepturi egale. "Socialismul cu fata umana" starneste furia Moscovei Au aparut organizatii necomuniste, precum "K231" formata din fosti detinuti politici, si "Clubul celor angajati fara de partid", "germenele unui partid de opozitie", dupa cum apreciaza Oldrich Tuma, directorul Institutului de istorie contemporana al Academiei de Stiinte din Praga. "Daca sistemul comunist se deschide si renunta la represiune si la controlul presei sau al miscarilor, ca in Cehoslovacia in 1968, procesul nu mai poate fi oprit de initiatorii sai", a continuat Tuma. Respins de cei reuniti in jurul "credinciosului" Vasil Bilak, "socialismul cu fata umana", revendicat de Dubcek, infrunta ostilitatea deschisa a Kremlinului, decis sa isi pastreze controlul asupra unuia dintre vasalii sai cu pozitie strategica (intre fosta Germanie de Est si ex-URSS). Doctrina Brejnev si suveranitatea limitata La 3 august 1968, fostul lider sovietic Leonid Brejnev le expune liderilor "partidelor surori" cehoslovac, ungar, bulgar, polonez si est-german, reuniti la Bratislava, doctrina sa privind suveranitatea limitata, doctrina ce avea sa ii poarta numele. Doctrina Brejnev a fost un model depolitica externa sovietica, care a fost pentru prima oara expus de S. Kovalev in numarul din 26 septembrie 1968 al ziarului Pravda intitulat: "Suveranitatea si obligatiile internationale ale tarilor socialiste". Leonid Brejnev a reluat aceasta teorie intr-un discurs tinut la Congresul al V-lea al Partidului Muncitoresc Unit din Polonia din 13 noiembrie 1969 spunand: "Cand fortele care sunt ostile socialismului incearca sa directioneze dezvoltarea unei tari socialiste catre capitalism, aceasta nu devine numai o problema a tarii in discutie, dar si o problema si o preocupare comune a tuturor tarilor socialiste". in practica, aceasta insemna ca era permisa o anumita "suveranitate limitata" a partidelor comuniste, dar nici unei tari nu-i era permis sa paraseasca Pactul de la Varsovia, sa deranjeze monopolul comunist al puterii in statele socialiste, sau sa compromita in vreun fel puterea si unitatea blocului rasaritean. Potrivit istoricilor, acela a fost momentul in care Bilak i-a adresat numarului unu sovietic o "invitatie" in care chema Moscova sa-i opreasca "prin orice mijloc" pe reformatori. Dupa mai putin de trei saptamani, aproximativ 30 de divizii sovietice, sustinute de unitati bulgare, ungare, poloneze si est-germane, au invadat Cehoslovacia, in cadrul unei ocupatii ce a durat peste 20 de ani, pana la "Revolutia de catifea" din 1989. O suta opt persoane au fost ucise si aproape 500 grav ranite de trupele de ocupatie, intre 21 august si 31 decembrie 1968, conform Institutului ceh pentru studierea regimurilor totalitare. Absorbiti de razboiul din Vietnam si de propriile lor miscari contestatare, Statele Unite ale Americii si aliatii occidentali ai acestora s-au limitat la proteste simbolice. Alexander Dubcek a fost invins in aprilie 1969 si redus la tacere. Noul om al Moscovei, Gustav Husak va lansa un proces de "normalizare" prin procese politice. Cehoslovacii s-au resemnat, in pofida sacrificiului studentului Jan Palach, care si-a dat foc in speranta revigorarii constiintei opiniei publice. Indiferenta americana Conform ideilor promovate de istoricul ceh Zdenek Mlynar, in lucrarea "Nightfrost in Prague. The End of Socialism", conducerea sovietica ar fi negociat cu o delegatie cehoslovaca. Mlynar afirma ca, la un moment dat, pentru a dezarma rezistenta delegatiei cehoslovace si a o convinge ca Cehoslovacia este complet izolata in plan international, Brejnev ar fi spus ca in data de 18 august 1968 ca l-ar fi contactat pe presedintele american Lyndon Johson . Brejnev l-ar fi intrebat pe Johnson daca acordurile de la Ialta si Potsdam mai raman valabile in situatia data. Dupa relatarile lui Brejnev, SUA ar fi raspuns ca in ce priveste Romania si Cehoslovacia aceste acorduri raman in vigoare iar in privinta Iugoslaviei discutiile sunt deschise. Citandu-l pe Brejnev, istoricul aminteste ca acestea le-ar fi replica delegatilor cehoslovaci: "Asadar, ce credeti ca o sa se faca pentru voi? Nimic. Nu va nici un razboi. Tovarasul Tito si tovarasul Ceausescu isi vor spune parerea, la fel si tovarasul Berlinguer (secretarul general al Partidului Comunist Italian - n.red.). Ei si? Contati pe miscarea comunista din Europa Occidentala dar ea nu va insemna nimic inca cincizeci de ani". Potrivit relatarilor istoricilor romani, Johnson era a ramas indiferent la aceasta criza cehoslovaca. Presedintele american era preocupat mai mult de vizita pe care urma sa o faca la Moscova. Se pare nu ca nu aceeasi reactie a avut-o si Departamentul de Stat al SUA care inteleles imediat gravitatea acestui eveniment, drept pentru care va incepe sa exercite presiuni in ideea de a-l convinge pe Johson ca este nevoie de o atitudine ferma si energetica ca SUA, chiar daca incerca sa evita o confruntare directa cu Uniunea Sovietica in "criza cehoslovaca", macar sa condamne invazia, din considerente de prestigiu. Posibila invadare a Romaniei Lucrarile romanesti de specialitate afirma, citandu-l pe fostul ambasador rus la Washington Anatoli Dobranin, ca la 23 august 1968, oficialul rus ar fi fost intrebat de catre Dean Rusk, secretarul de Stat al SUA, daca urmeaza si Romania. Acest moment a ramas in istorie ca prima data cand se pune problema posibilei invadari a Romaniei. In tot acest timp, americanii primisera informatii potrvit carora au loc miscari de trupe la frontiera Romaniei si circula zvonuri ca Uniunea Sovietica va invada Romania si ca face schimbari pentru schimbarea lui Nicolae Ceausescu din postul de secretar general al Partidului. Americanii erau ingrijorati atunci nu numai de o posibila invadare a Romaniei, dar si de o actiune in Berlinul Occidental, destinata sa deruteze Occidentul si sa abata atentia de la situatia din Cehoslovacia. La 28 august, in cursul unei noi intrevederi, Rusk i-a comunicat lui Dobranin ca guvernul american avea informatii despre concentrarile de trupe sovietice la frontiera cu Romania precum si alte indicii despre o invazie iminenta. "In numele intregii omeniri - ar fi spus Rusk - va rugam sa nu faceti asta, caci urmarile sunt greu de prevazut. Noi nadajduim, de asemenea, ca nu vor fi intreprinse acum nici un fel de masuri sau incercari in privinta Berlinului Occidental, ceea ce ar putea provoca o criza internationala de proportii, criza pe care vrem prin toate mijloacele sa o evitam. Toate acestea ar fi catastrofale pentru relatiile sovieto-americane si prentu intreaga lume". In urma acestui avertisment, la 31 august, Dobranin i-a comunicat lui Rusk ca informatiile privind intentiile URSS de a invada Romania si de a intreprinde actiuni in Berlinul Occidental erau lipsite de temei. Ceausescu, rebelul "Pactului de la Varsovia" O pozitie aparte a avut Romania condusa pe atunci de Nicolae Ceausescu, ea insasi membra a Pactului de la Varsovia. Fostul lider comunist de la Bucuresti si-a inflacarat compatriotii atragand admiratia Occidentului printr-un virulent discurs antisovietic rostit in balconul fostului Comitet Central al PCR, care i-a creat statutul de "rebel" al Pactului de la Varsovia (Viata in rosu, vol.II, Cristian Duplan si Vincent Giret, Editura Nemira) "Invadarea Cehoslovaciei de catre trupele Pactului de la Varsovia constituie o mare greseala si o amenintare pentru pacea din Europa, pentru soarta socialismului in lume si este o zi a rusinii pentru miscarea revolutionara. Nu exista nici o justificare si nu exista nici un motiv care sa faca admisibila, fie si numai o clipa, ideea unei interventii in treburile interne ale unui stat socialist fratesc. (...) Nici un strain nu are dreptul de-a spune ce forma trebuie sa capete construirea socialismului", a declarat atunci intr-o cuvantare indrazneata Nicolae Ceausescu de la balconul Comitetului Central al PCR. In opinia unor istorici, invocand pericolul extern, Ceausescu dorea doar sa isi consolideze puterea, pentru a nu deveni viitoarea victima a "marelui frate de la Rasarit". "Ceausescu nu nutrea nicio simpatie pentru reformele dorite de Alexander Dubcek", "singura lui grija fiind de a impiedica o eventuala ingerinta a Moscovei in afacerile Partidului Comunist Roman si inlocuirea sa de catre Leonid Brejnev cu un lider prosovietic", dupa cum a declarat pentru AFP istoricul Adrian Cioroianu. Ca o ironie a sortii, de la acelasi balcon al fostului Comitet Central al PCR, Ceausescu evoca, din nou, in decembrie 1989, spectrul unui "pericol extern" pentru a justifica represiunea miscarii anticomuniste de la Timisoara, insa de aceasta data pentru el s-a dovedit a fi prea tarziu.

Madalin NECSUTU