Profitand de o configuratie cosmica unica - singurul sistem binar de pulsari cunoscut pana in prezent - o echipa de astrofizicieni a putut masura efectele prevazute in celebra teorie a relativitatii generale formulate de Albert Einstein in urma cu 93 de ani, informeaza un comunicat stiintific publicat joi. Pulsarii sunt corpuri stelare neutronice cu o densitate foarte mare, ramase dupa moartea unei stele masive sub forma unei explozii supernova. Desi masa pulsarilor este mai mare decat a Soarelui, dimensiunilor lor sunt foarte mici, precizeaza AFP, consultat de Rompres. In Universul relativ al lui Einstein, materia curbeaza spatiul si incetineste timpul, singura constanta din acest sistem fiind viteza luminii. Insa acestea sunt doar caracteristicile cele mai cunoscute ale acestei teorii. Sistemul relativitatii generale la Einstein cuprinde si alte caracteristici, precum cea denumita "precedarea rotirii". Ideea acestei precederi a rotirii este ca doua corpuri cu mase foarte mari ce se orbiteaza reciproc de la o distanta scurta, vor deforma spatiul dintre ele atat de mult incat vor afecta axul central in jurul caruia se invart amandoua, orbitele lor devenind oscilante. Aceasta teorie nu a fost insa deloc usor de testat, noteaza AFP. Cercetatorii aveau nevoie de doua obiecte suficient de dense care sa se orbiteze reciproc si sa se afle la o distanta foarte mica unul de celalalt, si in acelasi timp aveau nevoie sa observe deformarea spatiului dintre cele doua obiecte. "Un pulsar binar ne ofera conditiile ideale pentru a verifica teoria relativitatii generale pentru ca masele celor doua stele sunt foarte mari si acestea sunt si foarte apropiate una de cealalta", a explicat Rene Breton de la Universitatea McGill din Montreal, unul dintre co-autorii acestui studiu publicat in revista americana Science. Aceste obiecte cosmice, de marimea unor asteroizi dar cu mase mai mari decat a Soarelui, evolueaza unul in jurul celuilalt pe orbite extrem de apropiate si se invart in jurul propriei lor axe incredibil de repede. In cursul acestei miscari in jurul propriei axe, pulsarii emit fascicule radio extrem de puternice, produse la intervale regulate de timp si care sunt usor de detectat de pe Pamant cu ajutorul telescoapelor radio. In acest caz, unul dintre cei doi pulsari din sistemul binar il eclipseaza pentru scurt timp pe celalalt, la fiecare doua ore. Aici, sustin oamenii de stiinta, se afla cheia detectarii efectului de precedare, pentru ca pe parcursul fiecarei astfel de eclipse astronomii pot masura unghiul exact de transmitere a fluxului de unde radio, si astfel afla oscilatia in timp a orbitei celor doi pulsari din sistemul binar. In ultimii 4 ani, o echipa internationala de cercetatori a monitorizat semnalele radio ale unuia dintre pulsari si a urmarit directia fasciculului radio emis pe parcursul eclipselor - "o tehnica de observatie ce nu a mai fost folosita niciodata pana acum" dupa cum a precizat astrofizicianul Rene Breton. In urma calculelor, cercetatorii au observat ca sub efectul de precedare, axa orbitala a celor doi pulsari se deplaseaza cu 4,77 grade pe an, A/- 0,66 grade. Dupa cum se arata in studiu, calculele similare realizate fara nici un fel de aport observational, pornind doar de la teoria lui Einstein, au ajuns la rezultatul de 5,07 grade pe an, rezultat aflat in marja de eroare de A/- 0,66 grade si care confirma aceasta parte a teoriei relativitatii generale concepute de marele fizician in 1915.

A. OLTEANU