"Au ocupat strazile. La tomberoane, nici macar nu mai putem sa ajungem. Initial, am avut noroc cu o haita de caini. Nu au mai facut fata. Au fugit. Nu stim ce sa mai facem. Cerem interventia autoritatilor". Isi sterge ochii aproape inlacrimati cu degetele micute si roz. Mustatile albe si tepoase, amintind de o periuta de dinti folosita de cel putin doua generatii, i se itesc de sub narile care freamata in permanenta. Spune ca este alergic la pisici, cu toate ca nu le-a mai vazut de cativa ani. "Trebuie sa plec. Imi pare rau!". Se razgandeste. "Cu teama in suflet, in fiecare seara, incercam sa ajungem la gunoi. Chiar din scara blocului avem impresia ca stau cu ochii pe noi . Si nu este o obsesie. Nu sunt singurul. Eu am o varsta. Este greu". Se intoarce brusc si, scarpinandu-se grabit pe urechea stanga - aproape transparenta in lumina felinarului de pe strada -, clipeste des din ochii mici si negri in care se citeste frica. La urma urmei este un simplu sobolan. E adevarat, un sobolan trecut prin toate, dar care nu mai suporta sa vada ca ursii i-au furat totul. Mai nou, se aude prin Brasov ca a mai scapat unul de dupa gratii. Era vietas.

Toma Alimouse