Marele dirijor George Georgescu s-a nascut la 12 septembrie 1887 la Sulina. Absolva in trei ani in loc de cinci Conservatorul din Bucuresti, cu Diploma de onoare, unde studiaza violoncelul. In timpul studiilor, incepe sa cante sub bagheta lui Grigoriu in Orchestra Gradina de Vara Otetelesanu de pe strada Matei Millo. Debutul dirijoral il face intamplator, intr-o seara in care seful orchestrei nu poate dirija si il roaga pe Georgescu sa-l inlocuiasca. In 1910 se decide sa plece la Berlin, la indemnul unui fost coleg de Conservator. Acolo incepe sa studieze cu profesorul Hugo Becker, care canta in renumitul cvartet Henry Marteau. Si aici reuseste sa-si ia diploma in trei ani. La sfarsitul studiilor, Becker ii propune sa-l inlocuiasca in cvartetul Marteau. Printre cei care ii urmarisera parcursul la Berlin s-au numarat Arthur Nikish si Richard Strauss. In 1916 Romania intra in razboi impotriva Germaniei, iar George Georgescu este inchis in lagarul de la Mohabit. Eliberat gratie interventiilor prietenilor, continua sa cante la violoncel, numai ca orele de studio prelungit isi spun cuvantul. Face asa-numita "crampa de artist'', care-i sfarseste cariera de violoncenist. Disperat, isi aminteste de debutul bine primit ca dirijor la Bucuresti si, incurajat de Strauss si Nikisch, trece la pupitru inchiriind Orchestra filarmonica berlineza. Triumf. Ziarele germane il elogiaza. Ecoul succeselor lui ajunge si in Romania, unde este chemat in 1919 sa dea cateva concerte in sala Ateneului. De aici, o las sa va spuna povestea pe cea care avea sa devina sotia maestrului, Tutu George Georgescu. ''Dar a mai fascinat si alte personae, nu numai publicul din sala, si a inceput o epoca de mari pasiuni care s-au dezlantuit. Cea mai importanta (...) a fost intalnirea cu sublima noastra zana blonda, Elisabeta, al doilea copil al cuplului regal Ferdinand - Maria, de o frumusete incremenitoare, un par blond, matasos, invaluindu-i umerii, o privire calda, o distinctie in trasaturi. Venea la toate concertele. Ea lua lectii de canto cu faimoasa profesoara - doamna Leria. Aceasta a rugat pe maestru sa asiste la o lectie, pentru ca, pe urma, el sa devina o prezenta permanenta. Domnita concedia cupeul regal si plecau amandoi pe jos sau mergeau la Sosea (...). Traiau o idila de primavara plina de duiosie si de pasiune, pana cand a venit data fatala in care Regina Maria, cu inteligenta ascutita, stiind foarte bine sa simta pulsul politicii, s-a gandit ca are posibilitatea sa faca din copiii ei regine si regi. (...) Intalnirea cu viitoarea regina a Greciei - Elisabeta - trebuia sa aiba un sfarsit. Regina Maria - nu scapa nimic ochilor ei patrunzatori si ageri, de un albastru precum cerul senin de primavera - si-a dat seama de sentimentul pe care-l nutresc amandoi si a considerat ca cel care trebuia sa ia masurile eroice este Gogu Georgescu, nicidecum fata ei, destul de voluntara si foarte pasionata, si i-a spus: ''Dragul meu Georgescu, copiii regali au viata lor, au un destin. Destinul copiilor mei este sa fie regi si regine, deci noi plecam la Paris sa-i fac trusoul. Se va marita cu Diadocul George al Greciei. Stiu ca esti om de cuvant (...) Te rog sa nu-i scrii, sa nu-i telefonezi, sa nu-i telegrafiezi, sa nu-i raspunzi la srisori pentru ca e mai bine sa sufere decat sa stricam ceva care poate intr-o zi va fi bine pentru ambele tari - Grecia si Romania''. Asa ca a plecat scumpa Elisabeta la Paris. Locuia la hotel Ritz in Place Vendome, impreuna cu maica ei, si ii scria scrisori deznadajuite, disperate, de o dragoste tinereasca, care sfasie si musca si doare. (...) Farmec, Farmec, ce faci? Ce gol ai pus intre ieri si azi! Ce noian ti-a rapit mintea de nu-mi dai semn de viata? Ma vei invinovati de nerabdare si ai dreptate. Asa e, caci asteptarea indelungata, zadarnica, roade. Roade mereu, roade adanc. Timpul trece, Farmec, trece ceas cu ceas, zi cu zi, iar eu fiind numai un simplu muritor incep sa ma indoiesc de fagaduintele tale, tu fiind ca si altii, om intre oameni, inzestrat de pacatele omenesti. Nu pune vina grea pe o fiinta cu sufletul in robie. (...)'' Si iata cum, o poveste sublima de dragoste tinereasca a luat sfarsit, ea mult mai tanara decat el, iar el, in plina putere a iubirii si a creatiei. Si-a dat cuvantul de onoare Reginei ca nu va vorbi cu ea si si-a tinut fagaduiala. Aceasta dovedea taria lui de caracter, eleganta si cinstea lui''. Fragment din ''Amintiri dintr-un secol'', de Tutu George Georgescu, Editura Muzicala 2001