Un cutremur poate sa modifice faliile si riscul seismic din regiunile situate in capatul celalalt al lumii, avertizeaza geologi americani care au dezvoltat o metoda pentru a masura rezistenta faliilor relateaz� AFP, preluata de NewsIn. Seismologii pot de mult timp sa calculeze cresterea presiunii la nivelul placilor tectonice, insa rezistenta faliei la presiunea exercitata de aceste placi este mai putin cunoscuta, in special la adancimi mari. Seismele se produc atunci cand o falie cedeaza, fie din cauza presiunii acumulate prin miscarea placilor tectonice, fie din cauza unei slabiri a structurii faliei. Pentru a masura rezistenta faliilor, Taka'aki Taira de la universitatea Berkeley si colegii sai au folosit timp de 20 de ani seismografe foarte sensibile, pentru a detecta schimbari mici in undele seismice care traverseaza falia San Andreas. Senzorii au fost instalati in orasul Parkfield din California, unde au detectat zone de fractura pline cu lichid in straturile geologice profunde. "Miscarile fluidelor in aceste zone de fractura umezesc falia si o slabesc", ceea ce creste riscul ca falia sa cedeze in cazul unui cutremur, explica Fenglin Niu, unul dintre autorii studiului. Incercand ca inteleaga cum si de ce se misca aceste fluide, cercetatorii au observat ca in cel putin doua randuri, rezistenta faliei San Andreas a slabit in jurul Parkfield dupa seisme majore, in special dupa cel cu magnitudinea 9,1 survenit in 2004 in largul insulei Sumatra, care a provocat un tsunami de mari proportii in Oceanul Indian. "Cutremurele mari ar putea avea o influenta globala asupra rezistentei acestor sisteme de falie pe glob", afirma autorii studiului. In sprijinul acestei terorii, cercetatorii subliniaza ca un numar neobisnuit de mare de seisme cu magnitudinea egala sau peste 8 s-au inregistrat in lume dupa tsunamiul din decembrie 2004.

Z.O.