Europarlamentarul liberal Renate Weber regreta ca UE nu a avut o pozitie comuna in privinta Kosovo si critica voalat Romania pentru ca nu s-a raliat partenerilor sai strategici care au recunoscut deja statul Kosovo.
"Ar fi firesc ca parteneriatele strategice pe care Romania le-a incheiat prin presedintele statului cu SUA, Marea Britanie, Franta, care au recunoscut deja statul Kosovo, sa se regaseasca intr-o pozitie comuna intr-un moment de asemenea importanta cum este aparitia unui nou stat si asistenta acordata acestuia pentru a deveni un factor de stabilitate in Balcani", este de parere fostul consilier prezidential, citat de NewsIn.
Europarlamentarul roman nu isi ascunde dezamagirea fata de faptul ca Uniunea Europeana nu a avut o pozitie comuna in privinta Kosovo,�dar considera ca Romania - care a ales sa nu recunoasca statul Kosovo - ar putea sa joace un rol semnificativ prin transferul de expertiza pe care il are in relatia cu propriile sale minoritati si sa devina un factor important in evolutia democratica a noului stat kosovar.
Aparitia si recunoasterea statului Kosovo nu poate constitui un precedent, pentru ca dreptul international recunoaste dreptul la secesiune numai atunci cand este ultima posibilitate pentru a asigura existenta unei comunitati,�explica Renate Weber, care exclude astfel orice asemanare cu Transilvania. "Nimic din dreptul international nu se opune recunoasterii statului kosovar", afirma europarlamentarul liberal.
"Acelasi drept international care a justificat prezenta comunitatii internationale in Kosovo atunci cand insasi existenta albanezilor kosovari era pusa in pericol indreptateste acum aparitia noului stat si da posibilitatea statelor lumii sa il recunoasca",�argumenteaza Renate Weber, jurist cu expertiza in drepturile minoritatilor.
"Speculatiile in legatura cu aparitia unui precedent nu au niciun fundament. Nu numai ca este exclusa orice asemanare cu Transnilvania, dar nici macar nu aparitia si recunoasterea statului Kosovo nu poate sa constituie un precedent, pentru ca fiecare caz in care unei comunitati ii este amenintata existenta, ceea ce afecteaza grav pacea mondiala, este judecat de sine statator. Dreptul international recunoaste dreptul la secesiune atunci cand aceasta este ultima posibilitate pentru a asigura continuarea existentei unei comunitati, a culturii si traditiilor acesteia", mai spune Weber.