Manuel Fransisco dos Santos, mult mai cunoscut omenirii ca Garrincha, parea ca abia poate merge. Piciorul drept foarte stramb inauntru, cel drept, in afara, asa ca multi ii prevedeau o cariera stralucita la circ. Dar cu mingea de fotbal la picior, "Pasarica" (traducerea numelui Garrincha) devenea de neoprit. La 25 de ani de la moartea sa, lumea fotbalului si-a amintit de cel care a fost considerat de catre unii mai mare decat Pele. Se spune ca la un meci l-a driblat pana la pus in fund pe un adversar, s-a oprit sa-l ridice, apoi a luat mingea, l-a driblat din nou si s-a dus spre poarta. Rui Castro, biograful sau, l-a numit "Ingerul cu picioare strambe" si i-a facut o descriere excelenta: "cel mai amator jucator produs vreodata de fotbalul profesionist". Nascut pe 28 octombrie la Pau Grande, langa Rio de Janeiro, Garrincha a fost daruit de zei cu un talent urias, dar si cu o forma de autodistrugere iesita din comun. De la tatal sau a mostenit patima bauturii, iar faima si banii i-au adus in preajma multe femei frumoase, pe care nu le-a displacut niciodata. S-a insurat devreme, cand avea mai putin de 20 de ani, cu Nair, o fata alaturi de care a crescut si care i-a facut sase fete. Din cauza alcoolismului sau, l-a parasit in 1965, dar nu a ramas mult timp sigur, consolandu-se in bratele Elzei Soares, o faimoasa cantareata de samba. Presa care il ridicase in slavi pentru perfomantele sale uimitoare, l-a criticat dur pentru destramarea familiei, dar asta nu l-a oprit sa aiba alte numeroase aventuri, din care se spune ca ar mai avea 14 copii. "Astazi ar fi fost superstar" In paralel cu ruina din viata personala, marele public vedea un Garrincha stralucitor pe terenul de fotbal. A fost om de baza in nationala Braziliei campioana mondiala in 1958 si in 1962, la ultima editie fiind desemnat golgeterul competitiei si cel mai bun jucator. Pe plan intern, si-a trecut in cont trei titluri cu Botafogo. Dincolo de aceste cifre, Garrincha face parte dintr-o generatie care a schimbat fotbalul mondial, transformand numele Brazilia intr-un sinonim al fotbalului-spectacol. Pana la intrarea sa in scena, Uruguay domina continentul sud-american si chiar lumea, avand doua titluri mondiale, ultimul castigat chiar in fata Braziliei, in 1950, pe "Maracana". La mondialul din Suedia, din 1958, selectionata "Carioca" a venit cu psiholog, ceea ce era inimaginabil in acele vremuri. Garrincha a inceput turneul care rezerva, dar a intrat in ultimele trei meciuri, cu Tara Galilor, 1-0, cu Franta, 5-2, si cu Suedia, in finala, tot 5-2, castigand, alturi de alte nume fabuloase ale fotbalului, Didi, Vava si tanarul de 17 ani Pele, primul titlu din istoria Braziliei. Mel Hopkins, fost international galez, care i-a fost adversar lui Garrincha pe 19 iunie 1958, si-a amintit pentru BBC ce a insemnat infruntarea cu "Pasarica". "Cand stateai fata in fata cu el si vedeai cum corpul ii pleaca intr-o parte, iar picioarele in cealalta, n-aveai nici un dubiu, parea infirm. Dar, Doamne, cum juca! Cred ca era mai periculos decat Pele cand avea mingea la picior, era un fenomen, un magician! Era greu sa-ti dai seama in ce parte pleaca, din cauza picioarelor lui, plus ca juca la fel de bine mingea cu amandoua, asa ca nu stiai daca o sa te dribleze sau o sa expedieze vreun sut naucitor. E clar, astazi ar fi fost un superstar!", si-a amintit Hopkins. Eroul din '62, o umbra in '66 Daca in 1958 a plecat din postura de rezerva, la CM 1962, din Chile, a pornit ca mare vedeta, iar dupa ce Pele s-a accidentat in meciul al doilea, a preluat rolul de lider si a dus Brazilia spre al doilea titlu consecutiv. A marcat de doua ori cu Anglia, in sferturi, de doua ori cu Chile, in semifinala, si tot de doua ori, in ciuda faptului ca a jucat cu febra, in finala cu Cehoslovacia. Dupa ce a fost numit jucatorul turneului, s-a intors in Brazilia ca un erou, traindu-si la maximum gloria. Arunca cu banii in stanga si-n dreapta, avea tot timpul un alai de prieteni in preajma, iar femeile si bautura nu lipseau niciodata. A dus-o asa ani buni, dar decontul l-a platit la CM din 1966, cand a avut o evolutie modesta, participand la esecul tarii sale, dar si la prima infrangere a Braziliei cu el pe teren, la cea de-a 60-a selectie! Cariera sa era incheiata, chiar daca a mai incercat cativa ani, atat in America de Sud, cat si in Europa, sa se mai apropie de nivelul fantastic din urma cu cativa ani. Totusi, era nevoit sa-si intretina familia si numerosii copii, plus ca atunci cand juca erau singurele ore in care nu se gandea la alcool. A suferit mai multe accidente de masina, odata chiar a trecut peste tatal sau cu automobilul, dar cel mai grav s-a petrecut in 1969, cand a intrat intr-un camion, provocand moartea soacrei sale. Acest incident l-a facut sa bea cu si mai mare patima, iar in urma unui scandal care s-a lasat cu bataie, l-a parasit si Elza Soares. Pe 20 ianuarie 1983, la 49 de ani, a murit de ciroza hepatica la un spital din Rio de Janeiro, parasind aceasta lume in mizerie si uitare, o uitare pe care nostalgicii fotbalului spectacol din anii '60-'70 incearca sa o risipeasca si astazi, povestind despre un mare jucator.

B.G.