Presedintele de onoare al Partidului Social Democrat, Ion Iliescu, a facut joi cateva precizari, pe blogul sau, despre "contactele" sale cu agentii Securitatii pe timpul regimului Ceausescu. Ion Iliescu a oferit un exemplu despre modul in care pretinde ca reusea sa scape de filajul securistilor. Precizarile sale au fost postate drept raspuns la intrebarea unui cititor al blogului sau, care a fost curios sa afle de la reprezentantul PSD "cum a scapat de Securitate, in conditiile severe de supraveghere in care traia atunci? Exemplul oferit de Iliescu pentru a ilustra modul in care ii "fenta" pe agentii Securitatii ofera o imagine neobisnuita a fostului activist comunist, acesta sustinand ca, aflat la volan, a fortat trecerea la un semafor, obligand astfel echipa de filaj a Securitatii sa opreasca la semafor si sa il piarda din vizor. Mai mult decat atat, Ion Iliescu sugereaza ca acest tip de eschivare fata de filajul Securitatii reprezenta pentru el un "joc". "Desi supravegheat, eu indeplineam functia de Director al Editurii Tehnice, primeam la Editura numerosi autori (profesori universitari, cercetatori); vizitam unitati de invatamant, de cercetare, intreprinderi industriale, centre de librarii; participam la lansari si prezentari de carti. La birou, ma vizitau sau aveam intalniri in afara cladirii, uneori in parc, o serie de personalitati (scriitorul Titus Popovici, cu care eram in relatii amicale, Aurel Dragos Munteanu, Radu F. Alexandru, s.a.), participam la dezbateri stiintifice organizate de Academia Romana sau de alte institutii (erau apreciate spre exemplu reuniunile patronate de profesorul Mihai Draganescu, director, multi ani, al ICI - Institutul Central de Informatica). Eram un spectator fidel al teatrelor din Bucuresti si vizitator al expozitiilor de pictura si sculptura. Intretineam relatii amicale cu multi artisti, le vizitam atelierele", rememoreaza Ion Iliescu experientele sale de dinainte de 1989. "Deci, nu stateam inchis in birou si nu eram izolat. Uneori 'faceam si jocuri' cu 'urmaritorii' mei. Intr-o zi, spre exemplu, la invitatia lui Caramitru, am asistat la un spectacol de poezie (Eminescu) organizat de el, cu acompaniamentul pianistului Dan Grigore. In drum spre Ateneu, la un semafor, am reusit sa trec inainte de schimbarea culorii de trecere, lasandu-i pe cei doi urmaritori 'pe stop'. Am ajuns deci si am parcat pe o strada din apropiere de Ateneu 'fara urmaritori'! Au reaparut, insa, destul de repede. Nu am fost lipsit de prezenta lor nici la spectacol. Am trait multe asemenea episoade", marturiseste Ion Iliescu.

Z.O.