In 1940, Romania a fost fortata sa cedeze catre Uniunea Sovietica un teritoriu locuit de peste trei milioane de oameni, in urma ultimatumului primit in luna iunie a aceluiasi an. Imediat ce administratia si armata romana au fost evacuate, trupele din Armata Rosie si NKVD au ocupat teritoriul. In acest context, supravietuitori si urmasi ai marei tragedii prin care a trecut poporul roman considera ca este necesar ca lumea sa afle ca si romanii, la fel ca alte popoare isi au martirii lor nevinovati. Ei sunt de parere ca nimeni nu are dreptul sa pastreze tacerea asupra suferintelor si pierderilor pe care poporul roman le-a indurat ca urmare a ocuparii teritoriului sau si ca Statul roman are datoria de a cinsti sutele de mii de romani care au fost torturati, ucisi, mutilati sufleteste, sau deportati de forte straine ostile doar pentru vina de a fi cetateni loiali ai Romaniei. Prin semnarea unei petitii, ei cer Parlamentului Romaniei ca reprezentant al Poporului roman si Presedintelui Romaniei ca reprezentant al Statului roman: "sa legifereze si sa ratifice obligatia pentru Guvernul Romaniei de a finanta si a ridica un Monument al Suferintei Romanesti care sa comemoreze tragedia romaneasca prin care sute de mii de cetateni romani au fost supusi unui adevarat genocid etnic ca urmare a ocuparii sovietice a tarii si a fostelor teritorii care au apartinut statului roman interbelic. A trecut peste jumatate de secol de la momentul in care Romania, sub presiunea puterilor unite ale hitlerismului german si ale comunismului sovietic, a fost nevoita sa se retraga temporar din Basarabia si Bucovina de Nord, iar apoi sa renunte la ele, ca urmare a unui tratat de pace care nu a luat in considerare marile sacrificii militare ale poporului roman alaturi de aliati. Anii petrecuti in inchisoarea comunista din interiorul Cortinei de Fier au constituit ani de teroare, de alterare a spiritului national in incercarile de formare ale asa-zisului om nou. Iar formarea acestui "om nou" a avut loc la indicatiile Kremlinului, atat pe teritoriul Romaniei cat si in fostele teritorii interbelice ale Romaniei. In perioada ocupatiei tarii de trupele sovietice mii de cetateni romani nascuti in Basarabia sau cetateni romani de origine germana au fost luati de langa familiile lor si deportati in URSS. Un adevarat genocid impotriva populatiei romanesti In zonele atribuite URSS-ului prin tratatul de la Paris, a avut loc un adevarat genocid impotriva populatiei romanesti. Prin politica sovietica programata de epurare si modificare a structurii etnice, circa un milion de romani au fost executati, torturati, sau au fost deportati in Siberia si in stepele Asiei. Au trecut alti 20 de ani de la eliberarea de sub influenta si amenintarea imperiului comunist de la Rasarit, perioada echivalenta in timp cu cresterea si formarea unei noi generatii care n-a cunoscut impilarea straina. Datorita tacerii Bucurestiului, lumea vestica nu cunoaste sacrificiul si pierderile imense pe care romanii le-au suferit sub ocupatia sovietica. Daca, pe undeva, este explicabila tacerea din perioada de dinainte de Decembrie 1989 cand Romania s-a gasit sub dominatia sovietica, devine greu de inteles continuarea dupa colapsul URSS a aceleiasi politici de tacere si ascundere a adevarului privitor la tragedia romaneasca. Romania de astazi, care este mostenitoarea de drept a statului roman antebelic, are obligatia asumarii datoriilor, cel putin morale, fata de toti cetatenii sai, inclusiv fata de cei din teritoriile care i-au apartinut inainte de razboi, cetateni care au contribuit si ei la dezvoltarea statului roman la fel ca toti cei care au avut sansa sa se gaseasca dupa ocupatia sovietica in interiorul granitelor actuale ale Romaniei. Semneaza petitia aici: http://memorialromanesc.org/#petition

ZIUA Online