Un roman de peste Prut si-a transformat casa in muzeu si a inaltat in curte o troita in memoria ostasilor romani, transmite Pro Tv Chisinau. Pentru a amenaja muzeul, Victor Tabrigan, din satul Varvareuca, si-a pus la bataie toate economiile. De Ziua Armatei Romane, pe 25 octombrie, muzeul si troita au fost sfiintite, in cadrul unei ceremonii de pomenire a soldatilor romani, cazuti in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Publicam, in continuare, un interviu cu Victor Tabrigan luat de catre Eugenia Guzun inainte de eveniment si publicat pe www.blogosfera.md. Eugenia Guzun: Despre Stefan cel Mare, cronicarii vremii scriau ca� face fapte mari cu mijloace�� modeste. Prin faptele lor,� o parte din� romanii basarabeni demonstreaza ca,� in spatiul Pruto-nistrean, traiesc demni urmasi ai marelui domnitor. Unul dintre� ei este domnul Victor Tabrigan, din comuna Varvareuca, raionul Floresti. Domnia sa, dintr-o pensie (cred cea mai mizerabila din inteaga Europa) a reusit sa ridice o troita in memoria ostasilor romani cazuti in luptele pentru reintregirea neamului. Anul acesta, de Ziua Armatei Romane (25 octombrie), la Varvareuca va fi deschis primul� muzeu inchinat ostasilor romani. Acestea fiind spuse, ii adresam d-lui Tabrigan intrebarea cum au apreciat consatenii�� faptul ca� a cedat propria-i casa in favoarea muzeului. Iata ce ne-a raspuns Domnia sa: � Victor Tabrigan: Ce va pot spune? Eu, de cand ma stiu, sunt patriot al acestui� pamant si al neamului romanesc. De la inceput, m-am incadrat in miscarea de� eliberare nationala. Am fost la Podul de flori, de unde� am tricolorul, care� ne-a fost inmanat de orasul Iasi. Acesta se� gaseste in muzeul care a fost fondat de mine. Muzeul a fost fondat in comuna Varvareuca, in anul 2000. A fost primul muzeu inchinat ostasilor romani din Basarabia. Am gandit ca trebuie sa facem ceva pentru tara si pentru reintregirea acestui popor, demn de toate cele bune, care au fost� si care vor mai fi de acum incolo. � E.G: Cum s-a ajuns ca muzeul sa fie gazduit in propria Dv. casa? � V.Tabrigan: Am cedat casa pentru ca in primii 4 ani am activat in casa de cultura,insa� regimul comunist imi crea probleme si am fost nevoit sa transfer muzeul de acolo. Eu colaborez cu Oficiul pentru cultul eroilor de la Bucuresti si cu Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni. Impreuna cu aceste doua institutii si cu mesterul Borza din Maramures, am adus si am� ridicat o troita� in fata muzeului. De Ziua Armatei Romane, inauguram monumentul inchinat ostasului roman din Primul si� cel de-al Doilea Razboi Mondial. Eu gandesc ca, in aceasta ograda, sa fac un complex memorial si un paraclis pentru ostasii romani. E.G:� Cati ostasi romani au cazut la datorie in satul Dumneavostra? � V.Tabrigan:� In� 14-18 iulie 1941, la� Bortoasa, au cazut cu moarte de erou 14 ostasi identificati si 38, neindentificati. Avem numele lor, numai ca, din pacate, nu stim localitatea de unde sunt, iar urmasii nu pot veni�sa vada unde au cazut parintii lor, pentru a elibera satul nostru si pentru a reintregi neamul. � E.G: In perioada sovietica, s-au pastrat mormintele ostasilor romani? � V.Tabrigan:�Cu parere de rau, nu. In raionul Floresti, a� existat un� cimitir al eroilor, care a fost arat de buldozerele comunisto-bolsevice si, pe locul acestuia, s-a construit o casa. La poarta cimitirului din oras,� noi am ridicat o troita, adusa tot din Romania. Acolo, noi, impreuna cu oamenii de buna credinta,� sarbatorim Ziua� Eroilor si Ziua Nationala a Romaniei, la 1 Decembrie. E.G.:� In ceea ce faceti, aveti sustinerea oamenilor din sat? � V.Tabrigan: Trebuie sa va spun ca satul nostru e chiar langa oras. Din partea orasenilor, nu prea avem sustinere. Aici, in sat, noi facem totul dupa putintele noastre. � E.G.: Stim ca ati reabilitat si o fantana, despre care satenii spun ca a fost sapata de ostasii romani! � V.Tabrigan: Am curatit-o si am� reconstruit-o impreuna cu satenii. Am sfintit-o. Asta a fost cu patru ani in urma. � E.G.: Cat de aproape sau cat de departe este Romania de satul Dumneavostra? Cum simt consatenii aceasta distanta? � V. Tabrigan: Multi, in suflet, nadajduiesc, au speranta. Daca, inainte aveam trecere libera, fara vize, acum, cu parere de rau... multi ar vrea sa vina liber, sa plece liber in Romania, pentru a-si castiga o bucata de paine, ori pe foi turistice. Dar au venit vremuri ca suntem lipsiti de aceasta. Noi speram ca vor veni zile mai bune (cum pretind ai nostri, spun, ca repede ajungem in Europa cu Romania la un loc). Eu sper ca vremurile celea sa vina cat mai repede. Fiecare din noi ar fi bine sa apropie acest lucru, ca sa fim iarasi o tara si un neam.

M.A.B.