Romanii din strainatate, padure fara uscaturi - Nimic mai potrivit pentru un festival de film ce pledeaza pentru toleranta si respect decat un documentar despre obsedanta tema a imaginii romanilor care muncesc in strainatete, asadar un subiect de stricta actualitate. La Cityplexul constantean s-a proiectat ieri, in treia zi a celei de-a treia editii a Festivalului International al Producatorilor de Film Independenti, un documentar intitulat "Migratorii", avand-o pe tanara Ana Maria Caia in tripla ipostaza: regizor, scenarist si director de imagine. Film a fost produs de Indie Studio, cu sprijinul financiar al Grupului ALDE din Parlamentul European. Dezradacinati si integrati Inteleg ca intentia realizatorilor a fost sa descopere cum arata vietile romanilor ce-si cauta norocul in capitalismul salbatic al Occidentului, sa vada ochiul care rade si ochiul care plange pe chipurile curajosilor care au dorit, cum se spune, o schimbare in bine. Filmul propriu-zis consta intr-o serie de dialoguri cu astfel de romani, aflati acum in Italia, Spania sau Marea Britanie. Menajere, chelnerite, culegatori de fructe, muncitorii in constructii si ingineri vorbesc cu realizatorii despre drumul spre noua lor viata, despre avantajele si dezavantajele ei, despre dezradacinare si integrare, despre cum inteleg ei sa faca parte dintr-o comunitate in strainatate si despre cat de dor le e de scumpa patrie natala, despre cum, totusi, nu se intorc. O lumina idilica ii inconjoara pe protagnisti dialogurilor, X din Roma, Y din Castellon, Z din Londra, mai exact East Ham, W din Berlin, transformandu-i in eroi ce cad prada prejudecatii care duce la discriminare, alimentata mai intens dupa cazul Mailat din Italia. Nici un cersetor, hot de buzunare si nici o vanzatoare de placeri accesibile de pe plaoiuri mioritice nu au fost de gasit pe strazile Occidentului pentru realizatorii documentarului. Sau nu au fost "in chestie"? Documentarului ii lipseste o incursiune convingatoare in psihologia si in identitatea-culturala a romanilor, care ar fi putut explica apelative depreciative precum "migratori" si "capsunari". Poveste cu o singura fata Simplificand, filosofia povestii arata astfel: toti romanii din strainatate sunt harnici si cinstiti, toti se simt dezradacinati, dar in acelasi timp integrati intr-o alta civilizatie, totusi cu dorul de o Romanie care nu le-a oferit nimic. Iar, daca multi nori intuneca adesea aceasta senina imagine, fapta se intampla din cauza prejudecatii care ii macina pe cei ce judeca intregul prin parte. Oare nu fac si realizatorii acelasi lucru? Procedeul folosit este exact acesta: realizatorii generalizeaza, prin omisie, pentru a face o pledoarie impotriva generalizarii. Ramane ca spectatorii sa hotarasca daca acesta este un mijloc eficient de a pleda cauza celor in jur de doua milioane de muncitori romani din strainatate. Imaginea lor imaculata devine neverosimila, chiar daca, teoretic, nu este, tocmai pentru ca filmul pune in lumina numai partea luminoasa luminoasa a fenomenului si merge pe ideea ca povestea are o singura fata, fapt contrazis de realitate. Spectatorulului i se arata o padure fara uscaturi, asadar. Intelegm din film ca, daca la Fontana di Trevi, la Sagrada Familia, in Trafalgar Square si langa Tour Effel misuna cersetorii cu buletin de Romania sau fara buletin, acest fenomen se datoreaza prejudecatii multor occidentali... "Migratorii" este inca o piesa la un consistent dosar in dezbatere nationala si internationala, un documentar care-i picteaza in roz pe muncitorii romani din strainatate si arata cu degetul la paiul din ochiul celuilalt, negand evidentele de genul "Nu exista padure fara uscaturi" sau "Cate bordeie, atatea obiceie".

Dana Ionescu