Volumul exporturilor de armament ale Federatiei Ruse vor depasi 8 miliarde de dolari in 2008, informeaza Russia Today si Ria Novosti. Cifra mai mare decat cele 7,4 miliarde de dolari, ce au reprezentat exporturile realizate in 2007, dupa estimarile facute de expertii in domeniu de la Serviciul Federal al Cooperarii Tehnico-Militare. "Cred ca anul viitor vom putea observa o crestere semnificativa pentru 2008 in exporturile de armament, cifre ce vor depasi 7,5 miliarde de dolari", a declarat Sergei Chemezov, expert al Serviciului Federal al Cooperarii Tehnico-Militare. Rusia aproape ca si-a dublat exporturile de armament fata de 2000, devenind totodata al doilea mare exportator de armament din lume dupa Statele Unite ale Americii. Cele mai multe exporturi constau in vanzari de avioane de tip MiG si Suhoi. Pe langa acestea, Moscova vinde elicoptere de tip Mi, vehicule si tancuri blindate. In prezent, rusii sa pregatesc sa incheie contracte destinate apararii cu tari precum Venezuela si Arabia Saudita. Strategia Moscovei cuprinde si un contract foarte avantajos de modernizare a flotei aeriene a Indiei cu 29 aparate de zbor de tip MIG. In ultima perioada, vanzarile de avioane aduc o mare contributie la exporturile de armament ale Rusiei. SUA se opun vanzarii de armament rusesc catre diferite tari din Orientul Mijlociu pe care Washingtonul le categoriseste drept "rogue states" (state instabile politic - n.red), precum Iran si Siria. Rusia exporta echipament militar catre aproximativ 80 de state, printre principalii clienti ai Rosoboronexport (consortiul ce detine monopolul exporturilor de armament rusesc - n.red) numarandu-se China, India, Algeria, Venezuela, Iran, Malaezia si Serbia. Vanzare de armament versus cooperare cu Iranul

		Regele saudit Abdullah

Arabia Saudita s-a oferit sa cumpere masiv armament rusesc daca Moscova accepta sa isi diminueze cooperarea cu Iranul, scria marti AP, citand cotidianul economic rus Kommersant. Deocamdata, reprezentantii celor doua tari nu au comentat asupra acestor speculatii, insa publicatia citata noteaza ca luni printul saudit Bandar bin Sultan si presedintele rus Dmitri Medvedev s-au intalnit pentru a discuta despre intarirea legaturilor bilaterale. Propunerea Arabiei Saudite dateaza din februarie, cand ministrul de Externe al acestei tari a sugerat Rusiei o "racire" a relatiilor diplomatice cu Iranul. Propunerea de atunci ar fi fost facuta in numele regelui saudit Abdullah. "Conducerea Regatului a sugerat Moscovei scaderea treptata a relatiilor cu Iranul, promitand, in schimb, contracte militare atractive cu Arabia Saudita. In esenta, Rusiei i-a fost oferit un parteneriat major in Orientul Mijlociu", spun sursele Kommersant. Arabia Saudita, cel mai mare producator de petrol din lume, este ingrijorata de ambitiile nucleare ale Iranului. Pe de alta parte, Kremlinul apara regimul de la Teheran, spunand ca nu exista dovezi care sa duca la concluzia ca iranienii ar dori sa fabrice o arma nucleara. Rusii cuceresc pietele de armament din Asia de Sud-Est si Orientul Mijlociu Politica rusa privind exportul de arme a cunoscut mai multe etape, incepand cu reformele lui Mihail Gorbaciov de la sfarsitul anilor 1980. Principalul factor al acestor schimbari poate fi descris drept cel al trecerii "de la idealism la pragmatism", cu o reorientare a exporturilor dinspre fostele tari sovietice catre pietele aflate in dezvoltare din Asia de Sud-Est si din Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, chiar si analistii cei mai optimisti recunosc ca extinderea treptata a aliantelor occidentale (fiind vorba, in principal, despre NATO si UE) catre granitele Rusiei, precum si refuzul acestora de a privi industria ruseasca a armelor ca pe altceva decat un competitor, conduc la o degradare a complexului militaro-industrial rusesc. In cele din urma, aceasta tendinta are efecte negative asupra ambelor parti, provocand o indepartare reciproca si impingand exportatorii rusi de arme spre clienti cu reputatii indoielnice, comenteaza Russia Profile. Din punct de vedere ideologic, politica Rusiei din domeniul exportului de armament a descris un cerc complet in ultimii 20 de ani. "Sub conducerea lui Gorbaciov, ideea dezarmarii era deosebit de populara nu doar in cercurile intelectuale, ci si in randul factorilor de decizie", isi aminteste Vadim Medvedev, care detinea a doua cea mai importanta functie in cadrul Comitetului Central al Partidului Comunist din Uniunea Sovietica intre anii 1986 - 1988 si a fost unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai lui Gorbaciov. "Esenta asa-numitei noi gandiri consta in faptul ca in lumea noua nu era nevoie sa depunem atat de mult efort pentru producerea de arme. Consideram ca pana si competitia economica nu mai avea rost, asteptandu-ne ca tarile din intreaga lume sa contribuie la ‘lada de zestre' a umanitatii, in loc sa incerce sa se depaseasca unele pe altele in bogatie", afirma Ludmila Saraskina, una dintre autoarele unei carti ce trateaza subiectul istoriei intelectuale a perestroikai lui Gorbaciov. De la idealism, la pragmatism mercantil Douazeci de ani mai tarziu, acest idealism a facut loc pragmatismului dur si unei mentalitati afaceriste in Rusia. "Actuala politica a Rusiei din domeniul exportului de armament poate fi descrisa ca fiind una mercantila", opineaza Feodor Lukianov, redactorul-sef al ramurii ruse a revistei Global Affairs. "Principiul din spatele acestei politici este urmatorul: daca Statele Unite ale Americii se retrag din toate acordurile pentru controlul producerii si comertului cu arme si isi extind exportul de armament spre pietele noastre traditionale, cum sa reactionam noi altfel?". Aceasta schimbare a avut loc treptat. Prima dezamagire a sosit odata cu asa-numita convertire, sau mai bine spus reorientare a industriei militare spre productia civila, care nu a reusit sa aduca rezultatele preconizate pentru finalul anilor '80 si la inceputul anilor '90. Opinia larg raspandita potrivit careia industria rusa de aparare, in general eficienta, ar fi putut fi la fel de eficienta si in realizarea de produse civile s-a dovedit a fi gresita. Astfel, pana in anii 1992 - 1993, industria rusa pentru aparare a reinceput sa caute clienti peste hotare, incercand sa-si redobandeasca locul doi (dupa SUA) in clasamentul pietei mondiale a armelor, ce parea a fi pierdut fara speranta in favoarea Marii Britanii. Abia la mijlocul anilor '90 a inceput tara sa revina pe linia de plutire, creand Comitetul de Stat pentru Exportarea Armelor (Rosvooruzheniye) ca principal organism de coordonare a activitatii numeroaselor uzine din domeniul apararii, ce au preferat sa se reorienteze catre pietele straine, in conditiile in care comenzile din partea Ministerului rus al Apararii erau din ce in ce mai rare. Acest lucru a permis industriei rusesti pentru aparare sa supravietuiasca, desi, in 1996, armata rusa a incetat sa mai cumpere tancuri din propria industrie. Cealalta sansa la supravietuire i-a fost oferita industriei rusesti pentru aparare de tarile din Europa Centrala si de Est. Fostele statele sovietice, dupa ce au depasit primele dificultati ale tranzitiei spre economia de piata, au inceput sa-si inlocuiasca vechile arme sovietice, pentru a se ridica la inaltimea standardelor NATO, a carei extindere a devenit inevitabila in 1993. Productia sovietica, reactualizata la standardele NATO Cea mai putin costisitoare si mai sigura modalitate de a realiza aceasta imbunatatire consta in a apela la serviciile companiilor rusesti, care si-au sporit experienta in adaptarea armelor de productie sovietica la standardele NATO. Romania a invatat aceasta lectie pe propria piele la finalul anilor '90, cand a incercat sa-si modernizeze avioanele de lupta MIG-29, de productie sovietica, apeland la compania israeliana Elbit. Compania ruseasca RSK MIG a refuzat sa ofere documentele si informatiile necesare, iar transformarea nu a mai avut loc. Cu toate acestea, exista si povesti cu final fericit. In 2004, MIG a semnat un contract pentru modernizarea a 12 avioane MIG-29SD pentru forta aeriana slovaca, iar contractul a fost dus la bun sfarsit. In timpul anilor 1990, Rusia a furnizat tarilor din fostul bloc sovietic arme cu o valoare totala de 3,7 miliarde de dolari. Cu toate acestea, in urma extinderii NATO din 1999 catre Polonia, Ungaria si Republica Ceha, piata tarilor din Europa Centrala si de Est a inceput sa-si inchida portile in fata Rusiei, aceste tari primind contracte privilegiate din partea Statelor Unite ale Americii. Cel mai faimos dintre acestea a fost contractul pentru 48 de avioane de lupta F16 de productie americana, destinate armatei poloneze, a caror valoare a fost de 1,98 miliarde de dolari. In ultimii cativa ani, cantitatea de arme exportata de Rusia catre noile membre NATO nu a depasit valoarea de 50 de milioane de dolari pe an. Relatia NATO - Rusia, tensionata de impartirea pietelor de armament "Acesta este motivul pentru care am obiectat in ceea ce privea extinderea NATO", explica Vladimir �umeiko, profesor la Academia Diplomatica din cadrul Ministerului rus al Afacerilor Externe si presedinte al Consiliului Federatiei intre anii 1993 - 1996. "Nu ne temeam de un atac militar din partea NATO, insa eram constienti de faptul ca aveam sa pierdem piete importante de desfacere pentru industria noastra de aparare. In momentul de fata, dintre toti membrii NATO, doar Grecia a comandat o cantitate semnificativa de arme produse in Rusia. Se pare ca exista un fel de cortina de fier care ne separa de piata tarilor din NATO". Expertii rusi care isi lasa opiniile ghidate de informatii si nu de paranoia anti-occidentala deplang lipsa de incredere dintre puterile occidentale si producatorii rusi de armament, considerand-o a fi unul dintre motivele agravarii situatiei in care se afla relatia dintre NATO si Rusia. Impactul general negativ pe care l-a avut NATO asupra vanzarii armelor rusesti in tarile din Europa Centrala ar putea fi unul dintre motivele pentru ca Rusia nu este dispusa sa permita alaturarea Ucrainei la Alianta. Un alt stat posibil viitor membru al NATO, Georgia, care a incercat sa taie orice legatura cu Rusia si care a inlocuit chiar armele Kalasnikov cu mitralierele americane M4 ca principale arme folosite de armata sa, este deja considerat "pierdut" pentru industria rusa din domeniul apararii. Insa Ucraina, care inaintea prabusirii URSS a gazduit pe teritoriul sau un important segment din industria sovietica pentru aparare, este intr-o cu totul alta situatie. Ucraina are in continuare mult potential pentru industria apararii, inclusiv imensa fabrica de tancuri de la Harkov si o foarte dezvoltata companie de constructie de avioane", a afirmat Vladimir Jarihin, director-adjunct al Institutului moscovit pentru tarile membre ale Comunitatii Statelor Independente. "Insa ea trebuie sa inteleaga ca acest potential poate fi folosit doar in cooperare cu Rusia. Alaturandu-se NATO, va face aceasta cooperare deosebit de dificila". Va reusi Rusia sa supravietuiasca fara piata europeana de desfacere a armelor sale? Cei mai multi dintre experti sunt de parere ca da. Chiar si China, partenerul comercial indispensabil in anii 1990, este departe de a detine monopolul in momentul de fata; partenerii precum Vietnamul, India si chiar fostele republici sovietice au din ce in ce mai multe optiuni cand vine vorba de achizitionarea armelor. Opinia cea mai raspandita este ca vechea problema a lipsei de cerere face loc noii probleme a lipsei de oferte, ducand astfel la o imbatranire a fortei de munca.

Madalin NECSUTU