Unul din evreii cei mai suparati pe Romania este Baruch Cohen, cercetator-sef in cadrul Institutului Canadian pentru Cercetare Evreiasca din Montreal. Sentiment oarecum de inteles, avand in vedere ca Bruch Cohen este un evreu nascut in Romania care si-a pierdut o parte din familie in timpul Celui De-al Doilea Razboi Mondial si care a fost martor ocular la crimele comise impotriva evreilor in timpul Pogromului de la Bucuresti. In 1950, Baruch Cohen a parasit, impreuna cu familia sa, Romania, stabilindu-se in Canada, si nu s-a mai intors niciodata in tara sa natala. In contextul in care mapamondul a marcat, luni, Ziua internationala de Comemorare a Holocaustului, ZIUA ONLINE va prezinta un interviu cu un evreu in varsta de 89 de ani care a supravietuit unuia din cele mai sangeroase evenimente din istoria comunitatii evreiesti din Romania: Pogromul de la Bucuresti. Evenimentul a avut loc timp de trei zile, intre 21 si 23 ianuarie 1941, si peste 100 de evrei bucuresteni au fost ucisi de diverse grupuri de locuitori ai Capitalei, multi dintre ei membri sau simpatizanti ai Garzii de Fier. Pe atunci, Baruch Cohen locuia in Bucuresti si, la 21 de ani, avea sa fie unul dintre martorii oculari ai descoperirii cadavrelor de evrei ucisi si atarnati in carligele din macelarii. Ati trait si ati supravietuit Pogromului din Bucuresti, asa-numita "Kristallnacht", pe cand aveati 21 de ani. Va rog explicati-ne care era situatia generala din Bucuresti din zilele care au precedat aceste evenimente. Da, am fost acolo. Am fost martor al dezvoltarii regimului fascist al lui Hitler din Germania. Mama mea, odihneasca-se in pace, a prezis: "Fiul meu, acesta este sfarsitul poporului evreu in Europa"... (Referitor la Romania, n.red.) pot sa confirm, prin experienta mea personala, influenta partidelor politice nationaliste, a presei antisemite - cum ar fi Porunca Vremii si Universul - si a altor asa-numiti "intelectuali" - ca si Corneliu (Zelea, n.red.) Codreanu, A. C. Cuza si influenta miscarii studentesti "Generatia 1922", toti alaturandu-se campaniei anti-semite din Romania. Propaganda lor vitriolitic antisemita era larg raspandita. Antisemitismul era deja puternic inradacinat in poporul Romaniei. Imaginea romanilor despre evrei era reprezentata de o idee indelung inradacinata si demonizata. Deja in anul 1910 comunitatea evreiasca observa incitarea deschisa la violenta impotriva evreilor. Care au fost conditiile care au incurajat pogromul? Guvernul generalului Antonescu a publicat urmatoarea declaratie: "Imi este indiferent daca ramanem in istorie ca niste barbari. Imperiul Roman a comis tot felul de acte de barbarie, si totusi a fost cea mai magnifica organizatie politica. N-a existat niciodata in istoria noastra un moment mai favorabil decat acesta. Aveti ordinele mele! Va asigur ca nu vor exista urmari! Asa ca, unde si daca este necesar, folositi mitraliere". (Butnaru, p. 102-3). Evenimentele din Iasi i-au facut chiar si pe ofiterii germani sa exclame: "Ce barbari!". Eu nu eram in Basarabia, dar am auzit povesti ingrozitoare despre comportamentul Armatei Romane de acolo. Strabunica sotiei mele a pierit in timpul unui mars al mortii din Darabani spre Transnistria, fiind impuscata atunci cand n-a mai putut sa mearga. Ce va amintiti exact din acele zile? Atunci cand a avut loc Pogromul din Bucuresti, lucram la o fabrica in cartierul Bariera Vergului - Calarasi, si imi lua o ora numai sa ajung de la fabrica pana acasa. In noaptea de 21 ianuarie 1941, in timp ce ma apropiam de locuinta mea din Dudesti, am putut vedea cerul stralucind in rosu de la flacarile de la casele arzande (ale evreilor, n.red.). Un om bun, care nu era evreu, care statea in fata casei mele, mi-a zis ca mama si surorile mele erau in siguranta. Tatal meu lucra foarte departe de casa. El nu s-a intors acasa in seara aceea. Ororile au continuat timp de mai multe zile. Mi-am pierdut slujba. Cum a reactionat populatia romaneasca? Populatia majoritara parea, in general, indiferenta. Pentru Pogrom a fost responsabil Guvernul romanesc Horia Sima - Antonescu al Romaniei. Acea Romanie pentru care tatal meu a luptat in Primul Razboi Mondial si de la care a primit Medalia de Onoare, dar care niciodata nu l-a considerat cetatean al tarii. Ati vazut romani care i-au aparat pe evrei? Dar Politia si Armata, cum au reactionat? Nici un membru al Politiei, nici un membru al Armatei nu a intervenit. Dupa trei zile de crime si distrugeri, Guvernul a oprit masacrul. In ziua urmatoare, s-a anuntat ca oricine isi cauta un membru al familiei ar trebui sa ii caute la macelarie. Familia mea m-a trimis pe mine. La macelarie, am vazut, atarnand de carligele pentru carne, zeci de cadavre de oameni cu etichete pe care scria "carne koser". Ziua urmatoare, s-a anuntat ca oricui ii lipseste un membru al familiei ar trebui sa verifice la morga. Unul cate unul, am examinat fiecare cadavru. In ziua urmatoare, s-a anuntat ca oricui ii lipseste un membru al familiei ar trebui sa verifice la Padurea Jilava. Am fost acolo si am gasit numai sange si cadavre, iar acestea imi bantuie si astazi cele mai rele cosmaruri. Dar nu mi-a gasit niciodata tatal. Am vazut atunci sute de trupuri de evrei ucisi in mod brutal si distrugerea unei intregi comunitati. Am reusit sa ii supravietuiesc. Si tatal meu a supravietuit si s-a intors acasa pe 25 ianuarie. Angajatorul sau, care nu era evreu, instiintat de situatia din cartierul nostru, nu l-a lasat pe tatal meu sa plece acasa. I-a oferit la el inauntru un loc unde sa se ascunda si i-a dat sa manance. Si totusi, timp de cinci zile, nu am avut nici o stire despre soarta lui. Sunteti un critic ferm al atitudinii Romaniei fata de Holocaust. Dar banuiesc ca sunteti constient de faptul ca unii romani, chiar membri ai Administratiei romanesti aliate cu regimul nazist, si-au pus viata in primejdie pentru a salva viata unor evrei. Este cazul primarului de Cernauti, Traian Popovici, reprezentant al Administratiei romane, care a salvat aproximativ 20.000 de evrei. Ce parere aveti fata de aceste cazuri? Cunosc cazul lui Traian Popovici, dar, din nefericire, au fost foarte putini altii ca el. Nu stiu cati evrei au fost salvati de Dreptii intre Popoare, si niciodata nu uit sa ii mentionez pe cei doi oameni care le-au adapostit pe mama si surorile mele de flacari, iar pe tatal meu de brutalitati. Eu am fost luat din casa mea in 1941 si, in zilele mai norocoase, am fost fortat sa lucrez, in schimbul vietii mele, sapand transee pentru Armata. (Restul zilelor nu vreau sa le mentionez.) Daca dezastrul de la Stalingrad nu ar fi avut loc, si daca razboiul ar fi continuat pentru inca trei sau patru luni, populatia evreiasca din Romania ar fi avut acelasi destin ca si evreii din Ungaria. Ce sentimente aveti in prezent fata de Romania? Cand am emigrat din Romania, in 1950, impreuna cu sotia si fiica mea, am avut dificultati in obtinerea actelor necesare pentru plecare. Atunci cand am obtinut, in cele din urma, un document permisiv, pe acesta scria: "Una Calatorie - Ducere". Pe de alta parte, cand am citit despre episodul dezgustator petrecut in octombrie in cel mai mare cimitir evreiesc din Bucuresti (atunci cand zeci de pietre funerare au fost vandalizate, n.red.), nu mi-am putut controla furia. Parintii mei sunt ingropati acolo, si inca nu am primit nici un raspuns la numeroasele solicitari pe care le-am facut referitor la mormintele lor. Pentru astfel de motive, nu voi ierta niciodata Romania. Credeti ca in Romania anti-semitismul este dezvoltat in prezent? Inteleg ca numerosi tineri romani nu sunt macar constienti de atrocietatile petrecute. La cea mai recenta Comemorare Anuala a Evreilor Romani Ucisi Brutal in Holocaust (eveniment care are loc in Canada, n.red.), am inmanat la doua eleve cu ascendenta romaneasca marturiile victimelor Holocaustului, pe care acestia le-au citit public. Aceste tinere fete au recitat aceste marturii, dar nu aveau inainte de asta nici un fel de cunostinte despre istoria lor - adica despre istoria Holocaustului in Romania. Trebuie sa incepem sa le spunem acestora adevarul! Ce asteptati de la autoritati si de la populatia Romaniei in ceea ce priveste problema anti-semitismului si cea a Holocaustului? Incepand din scoala primara, copiii trebuie sa inceapa sa invete istoria tarii lor, inclusiv cruzimea de necrezut de care a avut parte comunitatea evreiasca. Potrivit articolelor din presa internationala, Guvernul Romaniei nu isi indeplineste obligatiile fata de elevi si neglijeaza activitatea de reflectare precisa a istoriei in scoli si universitati. Personal, nu sunt foarte la curent cu situatia actuala, dar am citit declaratia profesorului Ion Coja: "Nu a existat nici un Holocaust in Romania. Dar daca va exista vreunul in viitor, o sa il facem cum trebuie". Guvernul trebuie sa actioneze ca sa ii controleze pe numerosii scriitori si oratori cum sunt Ion Coja si Corneliu Vadim Tudor, si sa ii expuna pentru vina de incitare la ura. Trebuie sa invatam nu numai sa ne aducem aminte, ci trebuie sa invatam sa nu mai uram. Am, de asemenea, si amintiri placute, cum ar fi amintirea actorului si umanistului Radu Beligan. Dar antisemitismul creste din nou peste tot in lume, iar scolile, universitatile, ziarele, televiziunea si radiuorile nu sunt scutite de antisemitism. Ati gasit ceva anti-semit in intrebarile sau abordarea mea? Nu gasesc intrebarile dvs. antisemite. Doar ca ma ingrijorez pentru ca s-ar putea sa nu cunoasteti adevarul.

George COMAN