De la sfarsitul anului trecut, presa internationala a fost "bombardata" de informatii legate de renasterea pericolului terorist. Aproape concomitent, mai multe state occidentale, in frunte cu SUA, au inceput sa vorbeasca despre necesitatea introducerii controversatelor scannere corporale pe aeroporturi. Bineinteles, opozantii ideii au rectionat prompt, mai ales ca despre pericolele introducerii unui asemenea sistem de securitate s-a vorbit cu mult inainte. Faptul ca, pana la urma, scannerele corporale vor fi acceptate, nu mai este o surpriza. La fel ca si in cazul chip-urilor care apar rapid pe produse din ce in ce mai variate si chiar in actele de identitate din multe tari. Socheaza insa pana unde se poate ajunge cu sustinerea necesitatii folosirii lor. Printul saudit In luna septembrie 2009, The Telegraph scria despre un caz incredibil. Un print saudit ar fi fost la un pas sa piara intr-un atentat sinucigas, dupa ce atacatorul (Abdullah Hassan Tali al-Asiri) ar fi reusit sa treaca de filtrele de securitate, pentru ca si-a ascuns explozibilul in anus. Nimeni nu a venit insa cu nici o dovada in acest sens. Printul Mohammed Bin Nayef, sef al serviciului de securitate din Arabia Saudita, a scapat doar cu rani usoare in urma atacului produs in Jeddah. Iar dispozitivul exploziv improvizat ar fi fost "infiltrat in adancime". Explozia s-ar fi produs din cauza unor interferente electronice. Surprinzator, de la inceputul lunii, din ce in ce mai multe publicatii, facand legatura si cu cazul nigerianului Abdulmutallab (care ar fi avut substante explozive in chiloti) au inceput sa vorbeasca despre necesitatea sporirii masurilor de securitate pe aeroporturi si folosirea scannerelor corporale. Motivul: sistemele actuale nu pot detecta toate tipurile de substante explozive. "The Butt Bomb" HS Today (Homeland Security Insight & Analysis) scria pe 5 ianuarie despre imediata nevoie de sporire a sistemelor de securitate. Exemplele principalele erau, bineinteles, cazurile al-Asiri si Abdulmutallab. Pe 3 ianurie, Jake Tapper, unul dintre cei mai importanti jurnalisti ai ABC News acreditati la Casa Alba, citand surse din cadrul serviciilor de informatii, scria despre legatura dintre cele doua atentate. Dupa incercarea esuata a nigerianului Umar Farouk Abdulmutallab, expertii in securitatea aeroporturilor "isi bat capul sa gaseasca metode pentru a-l opri pe urmatorul atacator cu explozibilul ascuns in chiloti", scrie si The New Republic, publicatie care sustine, sub titlul "The Butt Bomb", ca scannerele folosite in prezent nu detecteaza tipul de exploziv pe care Abdulmutallab il avea asupra sa si care, de asemenea, face legatura si cu Abdullah Hassan Tali al-Asiri, teroristul cu "bomba-anus". Pentrita "invizibila" In ambele cazuri, s-a spus ca este vorba despre un explozibil puternic, dar care nu poate fi depistat de actualele sisteme de securitate. Mai precis, PETN (Penitrita, pentaeritritol tetranitrat). Afirmatiile au fost preluate pe nerasuflate de toate agentiile de presa si publicate si de televiziuni si ziare. "Trinitrotoluenul (TNT), dinitrobenzenul (DNB), acidul picric, pentaeritritol tetranitrat (PETN), ciclo trimetilen trinitramina (RDX), amestecurile acestora si, in aplicatii speciale, ciclo tetrametilen tetranitramina (HMX) sunt materiale explozive cel mai des utilizate in domeniul militar. Multi dintre explozivi contin, in afara substantelor utile, si cantitati mici de parafine, uleiuri, plastifianti, stabilizatori sau alte adausuri tehnologice. Unele dintre acestea au si rolul de "marcator" al substantei/amestecului respectiv", scrie, de exemplu, pe siteul www.agir.ro (Asociatia Generala a Inginerilor din Romania), sub titlul "TEHNOLOGII DE DEPISTARE SI IDENTIFICARE RAPIDA A EXPLOZIVILOR (I)". De asemenea, este foarte simplu sa dai o cautare a oricarei dintre denumirile substantei explozive "invizibile" PETN pe Google, pentru a gasi descrieri foarte detaliate si modalitati de depistare. Se gasesc chair si pe E-referate. Este greu de crezut ca autoritatile saudite, europene si americane nu au sisteme de depistare a acestei substante explozive. Intr-o discutie cu reporterii ZIUA, un reprezentant al unui serviciu secret, care are printre atributii si combaterea atentatelor, explica, la sfarsitul lui 2009, ca, practic, este imposibil ca o incarcatura de acest gen sa treaca neobservata. Intamplarea face ca nu era vorba despre un exercitiu, ci de un eveniment in desfasurare, la care se derulau si actiuni de depistare a eventualelor dispozitive explozive improvizate.

Marius BATCA