Figura sa scheletica iesea in evidenta, printre cei care se imbulzeau sa il vada mai bine.Tanarul african isi dezgolea dantura la barbatii si femeile care se holbau la el printre gratii. Dintii sai erau ascutiti ca niste pumnale, ceea ce il facea sa para mult mai barbar decat era, de fapt. Deasupra custii, atarna un anunt pe care scria "Veriga lipsa", in timp ce un pui de cimpanzeu statea neconsolat in josul adapostului, singurul prieten al baiatului. Pigmeul Ota Benga, un exemplu de rasa inferioara Potrivit "Daily Mail", asta se intampla in 1906. Era vorba de un pigmeu, adus in America drept o noutate care sa fie expusa lumii. "Duminica, s-au inregistrat 40.000 de vizitatori in parc. Aproape fiecare barbat, fiecare femeie si fiecare copil din multime au venit sa vada atractia principala a parcului, un barbat salbatic din Africa. L-au alergat de colo-colo toata ziua, tipand la el. Unii il impungeau in coaste, altii ii puneau piedica, toti radeau de el", scria "The New York Times". Brusc, baiatul s-a intors, si-a luat arcul si o sageata si a tras in curiosi. Nu a ranit pe nimeni, insa toti s-au speriat. Acesta era Ota Benga, un pigmeu adus din Congo si expus intr-o gradina zoologica, drept un exemplu a ceea ce oamenii de stiinta considerau a fi o rasa inferioara revolutionara. Povestea sa avea sa creeze controverse in sanul unei natiuni si acum este spusa pentru prima data intr-un documentar nou, "The Human Zoo" (Cusca Umana). Acesta evidentiaza o perioada neagra din istorie, cand "aborigenii" erau considerati exponate, alimentand raspandirea suprematiei albilor si chiar contribuind la aparitia nazismului. Din pacate, Benga a devenit victima unuia dintre cele mai groaznice acte de exploatare care au existat vreodata. William McGee, "tatal" custilor umane In 1904, antropologul William McGee a conceput ideea de "cusca umana", in Saint Louis, Missouri. Era proiectata sa fie unul dintre cele mai mari experimente stiintifice, dar si un loc de distractie pentru public. Nepotul sau, Phillips Verner Bradford, a povestit cum a plecat cu barca din New York pana la Londra, in jos pe coasta europeana si apoi in jurul Africii, spre raul Congo. Cand a ajuns in jungla, a dat peste un sat de canibali si a descoperit ca acestia capturasera un trib rival si ii tineau pe membrii sai in custi, ca sa fie mancati, ulterior. Spre incantarea lui, prizonierii erau pigmei sau Mbuti, exact ceea ce cauta Verner, astfel incat a inceput sa negocieze pentru ei. Ca atare, in schimbul unei role de sarme si putina sare, barbatul a cumparat sase pigmei de la capturatorii lor. Dintre ei, unul iesea in evidenta. Era Ota. Fotografiile sale facute in Congo aratau un barbat jucaus, bine facut, cu un zambet care ii dezvaluia dintii ascutiti. Parea sanatos, spiritual si plin de viata. Nu mai vazuse niciodata un barbat alb, de altfel nici compatriotii sai. Pe drumul spre America, erau intrigati de tot ceea ce vedeau si puneau o gramada de intrebari. Au fost trimisi cu trenul din New Orleans la Saint Louis si acolo au devenit cele mai importante exponate ale lui William McGee. "Traiesc in paduri, sunt extrem de timizi. Se hranesc cu carnea animalelor salbatice pe care le omoara cu sageti veninoase. Sunt cruzi, se delecteaza torturand animalele. Au capete lungi, fete inguste si ochi mici si rosii, iar trupurile lor sunt extrem de paroase. Un pigmeu consuma 60 de banane la o masa, pe langa alte tipuri de mancare si apoi mai cere inca o portie. Par controlati de un impuls, care ii fac sa adore rautatea. Se spune ca daca sunt prinsi de tineri, pot fi servitori excelenti", spuneau reclamele despre noile atractii. Rasistul Madison Grant, "maestrul" lui Adolf Hitler Rastalmacind teoria evolutionista a lui Darwin, McGee vedea fiecare rasa drept o treapta in evolutia umanitatii, pigmeii fiind cea mai putin evoluata dintre specii. Mai mult decat atat, McGee considera ca ei sunt veriga lipsa dintre maimute si oameni. "Cusca umana" s-a dovedit a fi un real succes si ca atare, a fost preluata in lumea intreaga. Timp de aproape un an de zile, Ota si ceilalti pigmei au trait in America pe post de exponate. In plus, erau obligati sa construiasca locuinte aborigene, sa execute ceremonii traditionale de dans, sa traiasca aproape goi si sa gateasca mancare autentica. In 2005, cand au fost vazuti de circa 20 de milioane de oameni, Verner a dus pigmeii inapoi in Congo. Ota avea de gand sa se alature tribului sau, dar a descoperit ca aceasta comunitate a fost distrusa, practic, de catre soldatii belgieni. S-a casatorit cu o fata dintr-un trib din apropiere si parea ca s-a acomodat din nou cu viata din Africa. Numai ca sotia sa a fost muscata de un sarpe veninos si a murit. Tribul Batwa l-a respins, crezandu-l blestemat si responsabil de moartea femeii, iar Ota s-a trezit strain in propriul sau pamant. Atunci l-a implorat pe Verner sa il ia inapoi in America. Pe vas spre Statele Unite, Ota a descoperit tigarile si bautura. Odata ajunsi in New York, Verner a incercat sa isi ia adio de la el si i-a aranjat sa stea intr-o camera goala, de la Muzeul American de Istorie Naturala, crezand ca acolo o sa fie in siguranta. Numai ca in curand, Ota a intrat in atentia directorului de la Gradina Zoologica din Bronx, William Hornaday, care il cunostea pe, Madison Grant, unul dintre cei mai cunoscuti rasisti americani. Acesta vroia sa promoveze "rasismul stiintific", vorbind in termeni de "puritatea genului" si supravietuirea rasei albe, supreme. In 1930, dupa ce cartea lui "The passing of the great race" a fost tradusa in germana, Grant a primit o scrisoare de la un politician amator, care ii considera opera drept "Biblie". Acest barbat era Adolf Hitler, care a folosit conceptul de "rasism stiintific" pentru intemeierea Celui de-al treilea Reich si punerea bazelor pentru Holocaust. Ota a fost plasat pentru "civilizare" intr-un orfelinat pentru copii de culoare Impreuna, Hornaday si Grant s-au oferit sa aiba grija de Ota Benga, care initial a crezut ca va ingriji elefanti la Gradina Zoologica din Bronx. De fapt, urma sa fie expus publicului ca exemplu de "rasa inferioara", lucru care a starnit imediat controverse. Cu toate astea, spectacolul s-a dovedit a fi o adevarata senzatie, intr-o singura zi, 40.000 de oameni venind sa-l vada pe Ota si pe cimpanzeul sau. Acest lucru nu a durat insa decat doua saptamani, din cauza protestelor publice. Dupa ce Ota a fost eliberat din Gradina Zoologica din Bronx, ministrii afro-americani insistau sa fie eliberat, nu neaparat pentru binele sau, ci pentru ca isi doreau sa-l converteasca la crestinism. Ulterior, a fost plasat intr-un orfelinat pentru copii de culoare, Howard Colored Orphan Asylum, ca sa fie "civilizat". Ota era imbracat in haine occidentale si invatat sa manance, sa vorbeasca si sa se comporte precum un american. Si-a acoperit dintii ascutiti si a fost inscris la un seminar baptist, unde a inceput sa invete engleza. Timp de cativa ani de zile, a fost tinut de parte de lumina reflectoarelor. Intr-un final, a fost mutat din New York in Lynchburg, Virginia, unde a devenit o curiozitate locala, fiind cunoscut drept Otto Bingo. Traumatizat de perioada in care a fost tinut in cusca, obinsuia sa se loveasca regulat cu pumnii in piept, declarand ca este barbat. A murit impuscandu-se in cap, in fata unui foc de tabara Otto a inceput sa economiseasca bani sa se intoarca in Congo, lucrand la o fabrica de tutun. Odata cu inceperea Primului Razboi Mondial, plecarea sa a devenit imposibila si a intrat in depresie. Nu a mai ajuns niciodata acasa. Intr-o seara, a intrat intr-un bar din spatele unui magazin. Si-a descoperit dintii, si-a aprins un foc de tabara si s-a impuscat in cap, murind la zece ani dupa ce a fost expus la Gradina Zoologica din Bronx. Avea 32 de ani. Povestea sa ramane testament al ignorantei celor care i se credeau superiori.

Crenguta Malaias