"La 8 Martie 1917, la Petrograd (la inceputul razboiului, St. Petersburg primise acest nou nume pentru a se sterge orice nuanta de limba germana - n.a.) au izbucnit greve si revolte. "Azi au avut loc unele tulburari, comunica ambasadorul englez la Londra, "dar nu este ceva serios". Ambasadorul englez nu era singurul dintre occidentali care interpreta gresit inceputul revolutiei. Presupunand ca revolta nu era decat un protest la adresa represiunilor tariste si sperand ca un nou guvern la Petrograd va produce un mecanism militar mai eficient, aliatii occidentali ai Rusiei au intampinat cu bucurie aceasta revolutie, fara sa-si dea seama ca rusii demonstrau de fapt chiar impotriva razboiului. Lloyd George a trimis revolutionarilor o telegrama de felicitare. Woodrow Wilson, care era pe punctul de a angaja Statele Unite in conflict, a salutat evenimentele din martie 1917 ca o "stire incurajatoare". Romanii nu impartasau insa entuziasmul aliatilor lor. "Ce se va intampla cu noi daca lucrurile vor merge prost in Rusia nici macar nu se poate imagina", nota Regina Maria. "Ar insemna dezastrul total si iremediabil, ar insemna sfarsitul!". (...) Pe masura ce primavara si revolutia rusa inaintau, problemele in legatura cu foamea si tifosul au trecut pe planul doi din cauza pericolului pe care il reprezentau soldatii rusi incartiruiti in Moldova. Pasivi pe campul de lupta, rusii devenisera aroganti, nedisciplinati si din ce in ce mai agresivi in zonele demilitarizate. Bande ostile puse pe jaf hoinareau dupa voie prin ceea ce ramasese din Romania neocupata. Pentru a sarbatori ziua de 1 Mai, soldatii rusi au pornit in mars spre inchisorile din Iasi pentru a-i elibera pe"martirii cauzei poporului". Dupa ce i-au eliberat pe prizonieri - atat pe detinutii politici, cat si pe criminali - , ei au plecat spre palatul provizoriu pentru a cere rasturnarea dinastiei Hohenzollern. Din fericire pentru Ferdinand si Maria, strigatele lor nu au fost urmate de actiune, deoarece guvernul in exil votase sa nu se opuna rezistenta nici chiar daca palatul insusi ar fi fost ocupat. Cinci zile mai tarziu s-a descoperit o noua incercare de a-i detrona pe Rege si Regina. Actiunea fusese instigata de Comitetul Muncitorilor din Petrograd, care ordonase extremistilor din Iasi sa ia cu asalt palatul si sa-i captureze sau sa-i ucida pe suverani si pe copiii lor. Take Ionescu, care actiona ca premier in absenta lui Bratianu, a apelat la ministrii straini care au garantat interventia ofiterilor Aliati incartiruiti la Iasi. Acesti soldati, a caror convingere a fost "intarita cu o anumita generozitate bine directionata" i-au dezarmat pe aspirantii la crima". Fragment din "Ultima romantica. Viata Reginei Maria a Romaniei" de Hannah Pakula. Editura Lider, 2004. Hannah Pakula a primit in 1989 premiul pentru cea mai buna biografie a anului acordata de ziarul "London Sunday Telegraph". In prefata cartii, autoarea spune ca a vrut sa inteleaga "cum a fost posibil ca o femeie, cu atat mai mult o Regina, care a fost simbolul reusitei si frumusetii generatiei sale sa fie data uitarii si chiar descreditata intr-un interval de 50 de ani de la moarte".

Z.O.