Dupa inceperea proceselor de aderare la NATO si Uniunea Europeana, Romania a fost, ani buni, ciuca batailor in presa internationala, in privinta respectarii drepturilor minoritatilor nationale. Am fost facuti cu ou si cu otet, gratie "prietenilor" din Est si din Vest, in ciuda realitatii evidente. Chiar si dupa "integrare", apar voci ce sustin ca acestea nu au suficiente drepturi.
In schimb, in prezent, in calitate de membru cu drepturi depline in "structurile euro-atlantice", Romania adopta o atitudine jalnica in privinta a aproximativ un milion de romani care traiesc in tarile vecine (mai putin pe teritoriul condus de regimul secesionist de la Chisinau). Atitudinea Romaniei, la prima vedere, se bazeaza pe strategia pasilor marunti. Mai exact, militand pentru aducerea in structurile politico-militare a tarilor cu o puternica minoritate romanesca (dar care duc o politica de deznationalizare si asimilare), isi doreste implicit si sa determine aceste tari sa adopte principiile europene in domeniu. Problema este ca, avand in vedere viteza reformelor, perspectiva aderarii acestor tari si ritmul in care deznationalizeaza aceste state etnicii romani, s-ar putea sa ne trezim ca nu o sa mai existe subiectul aplicarii legislatiei europene in domeniul minoritatilor.
Cel mai recent exemplu al felului in care inteleg autoritatile romane sa trateze problema este declaratia de joi a ministrului de Externe Diaconescu, care, in timpul intalnirii cu omologul sau sarb Vuk Jeremici, a tinut sa accentueze faptul ca "Romania va continua sa sprijine ferm viitorul Serbiei in UE". "Iar acestïżœlucru mi se pare firesc avand in vedere relatiile extrem de bune intre cele doua tari. (...). Romania va fi un avocat al Serbiei pentru ca aderarea la UE sa devina realitate", a mai spus oficialul roman, citat de NewsIn. Iar ministrul sarb a accentuat ca intre Romania si Serbia nu exista divergente in privinta minoritatilor.
La 10 martie, ministrul Diaconescu a avut o atitudine similara, in privinta Ucrainei. "Avem o relatie de substanta cu Ucraina, suntem sustinatorii acestei tari in ceea ce priveste aspiratiile sale euroatlantice si, in continuare, vom munci impreuna. Este o relatie bilaterala extrem de importanta pentru Romania. Pachetul de orientare pozitiva a acestor relatii bilaterale este in continuare incurajator, inclusiv pentru Romania", a precizat Diaconescu.
Cat de mult sunt respectate drepturile minoritatii romane din Ucraina si Serbia s-a scris mult (dar nu suficient) in presa din tara. Problema este ca autoritatile au preferat s-o faca pe mortul in papusoi si sa se ascunda dupa cires (dupa legislatia europeana si drept international). Intre timp, in Serbia, romanilor le sunt daramate bisericile, preotii sunt prigoniti, pe sediile asezamintelor culturale sunt scrise injuraturi, iar autoritatile belgradene, cu sprijinul bisercii "surori", inventeaza minoritatea vlaha/vlasa, tocmai pentru a respinge prezenta romaneasca in Timoc.
In Ucraina, situatia este si mai grava. Despre "minoritatea" romaneasca din Bucovina si Basarabia de Sud nici nu vor sa auda autoritatile de la Kiev. Introducerea unor carti scrise in limba romana in aceste zone este strict interzisa, liceele cu predare in limba romana sunt desfiintate. Mesajul transmis de ucraineni este clar: nu exista minoritate romaneasca, nu exista limba romana. Eventual, "moldoveneasca" lui Voronin. In schimb, isterici din Rada Suprema de la Kiev inventeaza o minoritate "prigonita" si "lipsita de drepturi" de 800.000 de ucraineni in Romania.