Asta am vrea sa credem despre 2009, un an care ne-a adus Libertatea. In sensul deplin si complet al acestui cuvant. Fiindca daca privim in urma de pe culmea acestui sfarsit de an, daca facem o radiografie a evenimentelor prin care am trecut cu totii, apoi vedem ca 2009 ne-a oferit toata gama de sentimente si emotii traite la modul superlativ. L-am inceput in ianuarie pe o nota extrem de tragica, atunci cand ceasul cel rau ni l-a smuls dintre noi pe marele nostru poet si cetatean Grigore Vieru. Poetul a murit ca un Hristos in suferinte grele de parca Cel de sus a vrut astfel sa ne mantuiasca. Miraculos, dar in acele zile grele, aflati intro profunda amortire provocata de socul durerii, cu sufletul ghemuit intr-o adanca stare de mahnire, basarabenii nu au cazut in pacatul disperarii. si Bunul Dumnezeu a apreciat aceasta fapta, fiindca s-a intamplat o minine: suferinta Poetului, pierderea lui, ne-a unit, a mobilizat intreaga suflare basarabeana. Ziua despartirii de Poet s-a transformat intro mare demonstratie a indarjirii noastre in credinta de a invinge in evenimentele care urmau sa vina. Cu toata straduinta depusa de regimul comunist de a le estompa impactul, funeraliile Poetului au aratat, ca in ciuda tuturor stradaniilor depuse timp de opt ani, a tuturor masurilor puse in aplicare prin toate instrumentele statului, regimul comunist antinational si antidemocratic nu a reusit sa invinga romanitatea din noi. Ba dimpotriva: toate eforturile ciracilor lui Voronin de a inhiba caracterul romanesc al populatiei din Republica Moldova a avut un efect tocmai invers. Lucrul acesta a fost demonstrat proeminent in cele doua campanii electorale ale anului 2009, in urma carora comunistii au fost alungati de la putere. Fraudand masiv alegerile din 5 aprilie si avand o majoritate mai mult decat confortabila in parlament, comunistii nu au avut intelepciunea sa se multumeasca cu asta si sa lanseze niste angajamente precum ca ei vor fi reprezentantii la putere a tuturor cetatenilor. Trufia, aroganta, pana la urma, prostia, atat de caracteristica comunistilor, a starnit acel val de nemultumire care a scos in strada tineretul. Evenimentele din 7 aprilie au dezgolit esenta criminala a regimului Voronin. Provocarile si cruzimea de care au dat dovada organele de forta in reprimarea demonstratiilor pasnice, au ingrozit opinia publica mondiala. Republica Moldova a devenit deodata unul dintre cele mai instabile state din Europa, pe langa faptul recunoscut ca cel mai sarac si cel mai corupt stat. Voronin a pierdut si putinul dram de incredere pe care il mai avea in cancelariile lumii. Din acele zile de aprilie traiectoria carierei lui politice a pornit vertiginos in jos. Declinul a fost determinat in mod categoric de intelepciunea de care au dat dovada liderii celor trei partide de opozitie care in campanie s-au unit si au format un front anticomunist unic. Ei s-au acoperit de glorie in ziua de 10 iunie, atunci cand nu au cedat singurul mandat de care aveau nevoie comunistii pentru a-si alege presedintele statului si pentru a se instala la putere pe inca patru ani. Or, asta insemna sfarsitul democratiei in Republica Moldova. Campania a doua, de vara, a fost si ea presarata copios de aroganta, agresivitatea si de prostia comunistilor. Despartirea lui Marian Lupu a fost fatala pentru ei. 29 iulie poate fi considerata de acum inainte in istorie drept data biruintei fortelor democratice asupra fortelor comuniste de extrema stanga. Crearea Aliantei pentru Integrare Europeana, alegerea lui Mihai Ghimpu in calitate de presedinte al Parlamentului si implicit de Presedinte interimar al statului, instalarea la 25 septembrie a guvernului Filat sunt punctele de unde in Republica Moldova a inceput perioada de restaurare a statului democratic, a statului de drept, �distrus de verticala puterii comunistului Voronin. Paralel cu aceste procese are loc si procesul de disolutie a Partidului Comunistilor. Refuzul lor de a vota Presedintele statului in data de 7 decembrie si miza pe alegeri anticipate in 2010 au provocat prabusirea unor importante piese din structurile superioare ale partidului si un val de panica in cele inferioare. Este greu de prevazut acum unde se va opri acest proces, dar daca unitatea Aliantei se va mentine in continuare si activitatea ei in procesul de guvernare va avea un impact pozitiv in randurile populatiei, s-ar putea ca solutia finala pentru comunisti sa fie disparitia lor definitiva de pe scena politica a Republicii Moldova. Ar fi o concluzie logica a intregului lant de evenimente prin care ne-a purtat acest tragic si minunat an 2009, anul cand cetatenii Republicii Moldova au luptat cu mult curaj si indarjire pentru Libertatea lor. O Libertate duruta, stropita cu sange si lacrimi, o Libertate plina de bucuria primului Craciun sarbatorit pe nou, o Libertate proslavita in urarile de viata mai buna ale unui Revelion neprihanit. Sa pretuim ca lumina ochilor aceasta Libertate muncita, sa-i spunem si ei urarea care ne-o spunem noua la aceasta raspantie de vremuri: La Multi Ani!

Valeriu SAHARNEANU (VoceaBasarabiei.net)