Mi-L amintesc mai intai din rugaciunea pe care ma invatase mama sa o spun inainte de culcare. Stiam si ca mergem la Casa Lui uneori. De Pasti, de Craciun, atunci cand faceam pomana pentru bunicul. La randul lui, tata, cand ma lua in satul unde se nascuse, ma ducea la multe botezuri si nunti. Eram "nasa mica" si aveam la fini... Asa se face, imi explica. Mama era cea care ma ducea la spovedit. Ea tinea post dar pe mine nu ma lasa. Esti prea mica. La un moment dat, am crescut. Nu stiu exact sa explic cum am inteles ca El e un subiect ce trebuie ocultat. In liceu, aveam cea mai buna prietena. Ne spuneam orice si toate. Stiam ca nu e voie sa-I spun numele, dar am vrut sa-i dezvalui ei cel mai mare secret al meu. Cred in El, i-am soptit. Eram singure in sufrageria apartamentului parintilor ei. La masa. Tin minte fata de masa. Alba. Scrobita. Dintr-o data, cea mai buna prietena a mea parca a devenit altcineva. S-a ridicat brusc in picioare si, din capul camerei, mi-a zis cu o voce pe care nu o mai recunosteam. Sobra. Cu silabe clare si prelungi. Tatal meu e membru de partid. Noi nu credem. Eram doar niste copile. Mai tarziu, aveam un coleg despre care stiam ca face parte din lumea buna. Din nomenclatura. Eu eram din cealalta. Cu dosar prost. Intr-o zi, am avut acelasi drum. In dreptul bisericii mi-am facut cruce cu limba in gura. Nu tin minte cum am invatat ca asa trebuie facuta, si nu normal, pe fata. Cand am vazut ca-si face si el ca mine, mi-a devenit brusc placut. In decembrie 1989 imi amintesc cum veneam spre Universitate dinspre Biserica Armeneasca. Eram multi. Umar langa umar. Din cand in cand cei din fata ingenuncheau si, ca valul, ne aplecam toti. Nu vorbeam unii cu altii. Doar ne priveam. La un moment dat, clopotele Bisericii Armenesti au inceput sa bata. Era cel mai frumos sunet pe care il auzisem vreodata. Ca un semn de Sus. Sunt cateva dintre amintirile mele despre comunism. Si despre El. Asemeni mie, credinta le-a fost interzisa generatiilor de romani. Ceva din coloana vertebrala a natiei noastre, din ADN-ul nostru a fost smuls cu samavolnicie. Domnul Traian Basescu a fost ieri si azi pe buzele unor manifestanti care au strigat "Jos comunismul!", "Traiasca Basescu". De dimineata, la Realitatea FM, dupa ce a explicat cine sunt bunii, cine sunt raii, a fost intrebat ce parere are despre ramanerea icoanelor in scoli. Presedintele a spus ca ar trebui sa fie o decizie a elevilor si a parintilor. O intelegere de la caz la caz. Dar a tinut sa precizeze ca trebuie sa existe un parteneriat intre stat si Biserica. Aiuritor! Lasandu-i FSN-ul ori sefia de la Anvers la o parte, ca om de dreapta as fi vrut de la un om care clameaza acum ca e de dreapta un cu totul alt raspuns. De la presedintele care a condamnat comunismul. ln Parlament. Dar care, prin 2007, spunea ca Lustratia trebuia facuta imediat dupa decembrie '89, acum fiind prea tarziu, si care, pentru a afla daca este adevarat ori ba ca au fost crime in cei aproape 50 de ani de comunism, trebuie specialisti. Sa studieze fenomenul. Oricum, cu comunismul condamnat cum este acum, bunicul ramane ca a fost inchis tot ca dusman al poporului.

Margarita GEICA